The build up lasted for days. Lasted for weeks. Lasted too long. Our hero withdrew when there was two. He could not choose one, so there was none. Stupid of him, because everybody knows two is better than none, anything is better than none. Even one.
Even three.
Even four.
Even seven. At the door.
There’s a risk of choking, true.
But you can try sniffing some glue.
Dizzy, you might find a clue.
If it doesn’t work, boo hoo.
You spin like a broken doll on the dirty floor, playing bowling with the people around. They are the ninepins and you are the ball. They loathe you and you hate them back. You’re flushed in the face and the walk in the cold only makes you hotter. You know you should let go, but you don’t want to, you despicable creature.
Half dreaming, you softly roll over, you smile warmly and whisper in a sleeping ear “this is my downfall.”
Trăim în spaţiul acesta ciudat, în dimensiunea asta paralelă, ascultând obsesiv aceleaşi melodii, coloana noastră sonoră şi coloanele noastre care ne dor pe fiecare în alt loc sus la mijloc jos, ne dezvoltăm odată cu casa, creşte ca un cocon în jurul nostru şi ne învăluie. Tavanul se ridică tot mai sus şi pereţii se învârt şi limbile alunecă tot mai ude şi mai fierbinţi. Ochii se rostogolesc în orbite. Cad de pe canapea şi muşc aerul din faţa mea, unde înainte era o gură. Nimic din ce se întâmplă nu se întâmplă de fapt. Visăm că apa ţâşneşte călduţă din guri, stropind gâturi, piepturi, spinări. Halucinăm dansuri legănate în faţa pianului şi un bărbat cu cercel de aur în ureche gesticulând în faţa uşii şi spunând ceva despre un copil care doarme. And we kid ourselves there’s future in the fucking, but there is no fucking future, we’re just practicing our accents, forever picking at old sutures.
Înăuntru e mereu cald şi ireal şi perfect şi se întâmplă lucruri pe care nu le-ai face în dimensiunea din afară, pentru că nu. So perfect, so bitter, we laugh, then we choke. Şi când ieşi afară, nu te poţi gândi decât cum să te întorci înapoi înăuntru. În cocon, care-şi toarce firele în jurul tău cum şi-ar ţese plasa un păianjen în jurul unei pseudo-bufniţe-liliac agăţată cu o sfoară de acoperişul vecinilor.
Mă întorceam de pe o parte pe alta, cu coapsele tot mai încordate, gândindu-mă la cei doi puşti care se sărutau pe terenul de fotbal, când deodată ai apărut de nicăieri, strângându-mă de mijloc, ca să ajung să ating literele imense. “Să nu-mi dai drumul să nu-mi dai drumul mai am puţin şi ating V-ul! Trebuie să am o dovadă că am urcat până aici! Dacă nu ating, pur şi simplu nu o sa cred.”
Deasupra abisului, mă zvârcoleam şi mă încordam la maxim, cu vârfurile degetelor tremurând. Simţeam cum mâinile tale slăbesc strânsoarea, îmi imaginam cum venele ţi se umflă pe antebraţe, venele pe care ţi le iubeau toate femeile, iar eu te minţisem că nu mă pasionează în mod deosebit. De fapt, mă pasionează. Orice lucru care ne aminteşte din ce suntem făcuţi şi cât de fragili suntem.
Apoi deodată erai între perne cu el şi s-a trezit, te-a prins de încheieturi şi te-a sărutat, zgâriindu-te cu barba lui roşie. Şi am atins V-ul. Mi-am cufundat capul în pernă şi am adormit.
Ah, organele astea care îmi pun beţe în roate, pielea asta care se descuamează în fulgi care cad pe covor, cutele din jurul gurii îmi stă râsul în gât când mă gândesc ce vulnerabilă şi fragilă sunt. Ce nimic. Îmi văd venele albastre sub piele pe gât pe sâni de unde ştiu că nu o să plesnească mâine nu par ceea ce aş numi solide.
Să mă piş pe creierul ăsta care mi-e principalul duşman o să-l înving eu sunt mai puternică decât el cine se crede e al meu. Toată ziua îmi împinge în faţa ochilor imagini cu corpul tău gol cu tine în faţa ferestrei cu tine spunându-mi să mă uit pe cer în noaptea asta că sunt două luni din care una e planeta marte şi că pielea mea e ca solul fertil despre care trebuie să înveţi la examen cu tine care izbeşti un scaun de perete pentru că te cert cu mine care încerc să te ridic de la poalele arborelui în ploaie şi să-ţi trag pantalonii pe tine şi nu reuşesc pentru că râdem râdem şi râdem ca şi cum mâine n-ar fi ultima zi când o să mai râdem vreodată. Creier prost. Pac-pac, toată ziua sinapsele. Nu au altceva mai bun de făcut.
Şi inima. Inima care se opreşte de câte ori aude de tine pentru că e aliată cu creierul nenorocita dracului de câte ori îi zice ăsta să se oprească ea se opreşte nu m-ar asculta şi pe mine vreodată. Şi eu, care am umplut-o cu atâta dragoste şi venin, să nu se plictisească! Asta mi-e răsplata.
Şi ochii ăştia cu cearcăne nu dorm din cauza inimii dacă ea nu doarme nu dorm nici ei sunt ocupaţi cu diverse. Udă perna de exemplu imbecilii. Dacă m-ar asculta şi pe mine măcar o singură dată în viaţa asta, le-ar fi mai bine. Dar nu. Ei lucrează din greu la ridurile alea, au treabă.
Oasele astea care trosnesc îngrozitor răsună cu ecou pe hol şi voi vă întrebaţi ce-a fost asta. Oasele mele au fost. Mare lucru! N-aţi mai văzut oase care trosnesc ca şi cum au fost rupte? Coloana dureroasă la mijloc am vărsat lapte şi nu mă pot apleca să îl şterg de pe jos îl vărs pe tot mai bine.
Dinţii care mereu se clatină. Cine dracu s-a gândit să spună că dinţii au rădăcini? Cineva cu simţul umorului. Copacii au rădăcini, ei nu se clatină. În fiecare seară se freacă dinţii ăştia unii de alţii, pentru că aşa le spune creierul. Nu, e o conspiraţie, e clar. Şi creierul e capul răutăţilor. Trebuie să moară! Sper să cedeze inima prima totuşi. Mi-am dat seama că nu poate trăi fără inima asta. Să cedeze şi să nu-i mai pompeze sânge. Să vedem ce mai face atunci. Nenorocitul.
noroc cu moda asta cu ciorapii deşiraţi şi unghiile cu oja cojită, că altfel aş fi fost luată drept o vagaboandă.
Aşa, cum cineva influent a decis că e frumos şi bine, şi mulţi alţii l-au crezut imediat pe cuvânt, am intrat şi eu în rândul lumii.
Îmi plimb privirea pe ele, de sus în jos, de jos în sus. Câte o zi întreagă. Pe ale lor, pe ale mele. Ale mele îmi oferă mai multă plăcere, pentru că le pot atinge, le pot pipăi, le pot gusta, fără să se scandalizeze nimeni. Pot şterge cu degetul picătura care se prelinge până aproape de genunchi.
Felul în care se rotunjeşte un genunchi îmi dă ameţeli. Gambele care aproape se ating mă aduc în pragul leşinului. Spaţiul luminos dintre ele. Crezi că se vor atinge în orice clipă, dar nu. Uneori se şterg abia perceptibil una de cealaltă, timp de un moment, dacă priveşti foarte atent.
Pulpele moi, pline şi rotunde. Pulpele prea albe, care par că se vor topi dacă le atingi. Pulpe care se învineţesc uşor. Pulpele subţiri şi nervoase. Pulpe tensionate.
Adâncitura din spatele genunchiului. Gropiţele. Pielea care alunecă pe osul genunchiului când piciorul se leagănă nepăsător. Nu am spus nimănui, dar îmi place să-mi imaginez osul sidefat de sub piele.
Harta juliturilor şi zgârieturilor de pe un picior. Pete de violenţă, de dragoste, de joacă, de durere. Urmele lăsate de ciorapi prea strâmţi. Coaja unei cicatrici pe care o zgândăreşti până izbucneşte sângele din nou.
Umbra dintre pulpele ce ies de sub o fustă mult prea scurtă.
Piciorul se strecoară în şold pe nesimţite şi eu am un gol în stomac.
Ladies are these well-kept women. “Oh, she’s such a well-kept woman!”, they say. As if being well-kept represents something of great value.
They never slouch, they step elegantly on their high heels, they don’t laugh loudly and don’t kiss in public. They are serious about what they do, they put a mysterious smile on their faces, just half a smile will do, actually. They notice men’s glances but pretend not to, they answer with a smile when they are offended and carefully treat every little part of their bodies with a beauty product.
* “The more effort they put into these little details, the more uptight they seem. [...]
Well-kept women get their hair, nails, lips, feet, faces, skin and hands done. Colored, lenghtened, painted, peeled, plucked, shaved, and lotioned.
They know how much work has gone into everything and they want it to last as long as possible.
Those type of women would never let themselves get all messy fucking.”
Which kind of means they never actually get to know what fucking is like.
* Charlotte Roche – Wetlands
Oz: mi-e si mie greata azi
Oz: parca vad ca vomit la serviciu
Oz: tu cum te mai simti?
Oz: ai mai vomitat dupa picaturile alea?
Bubbles: ooooooof, pai hai acasa daca tot ti-e rau
Special K: cred ca am si eu putina febra……
Special K: dar deocamdata sunt bine
Bubbles: eu n-am mai vomitat
Bubbles: pai
Bubbles: oana, zi-le alora sa te lase sa pleci ca
Oz: pai trebuie sa predau niste articole azi
Special K: da, oana, spune’le ca must be porcina
Oz: dupa ce le scriu, poate plec
Oz: nu mai rade tu, karin
Oz: ca poate E porcina
Oz: de ce avem toate aceleasi simptome
Oz: si greata
Oz: si febra
Oz: si toate astea
Special K: la aia nu vomiti parca
Oz: nu?
Oz: pfiu! atunci sper sa vomit!!!
Oz: cat de curand
Bubbles: :))
Oz: razi tu razi
Oz: harap alb
Oz: acusi te vad si pe tine la baie
Special K: ah ups
Special K: e si cu voma
Bubbles: E SI CU VOMA?
Bubbles: fuck
Special K: -respiratie dificila ( dispnee) -durere sau senzatie de apasare in piept sau abdomen -ameteli -confuzie -varsaturi severe si persistente -simptomele de gripa se amelioreaza intial, pentru a reapare cu febra si tuse agravata
Bubbles: eu am tot in afara de dispneee
Oz: eu mai ales confuzie din aia am
Oz: :))
Bubbles: =))
Special K: da, si eu :))
Special K: http://gripa-porcina.net/informatii-gripa-porcina/ce-trebuie-sa-faca-o-persoana-care-prezinta-simptome-ale-gripei-porcine.html
Oz: aoleu!!! mi se potriveste perfect
Oz: :-s
Special K: tu n-ai vomitat, tu!
Oaz: dar imi vine f tare
Oz: sa vomit acum!
Bubbles: mai vrea cineva la spital?
Special K: pai si cu cat te agiti mai mult cu atat iti vine mai tare
Balerina: bai
Balerina: mergeti la doctor
Balerina: pe bune
Balerina: o sa ma duc si eu
Balerina: pe bune
Bubbles: acum ca am stat in picioare nu mai sunt asa de bine
Special K: sun-o pe v. sa mearga cu tine
balerina: n-o sunati, nu-i mai dati si ei!
Bubbles: ho, mimi, ca nu stim daca avem
Balerina: deci eu zic sa va duceti
Balerina: macar una!
Balerina: sa vedem
Bubbles: pai ma duc doar ca nu pot sa ajung singura pana in usa, cam that’s why i need someone
Oz: tare asta
Oz: cu “nu-i mai dati si ei” :))
Bubbles: v. a zis ca nu crede ca avem
Oz: chiar
Oz: velcea se pricepe
Oz: e la medicina
Oz: sa te consulte ea
Special K: mai, look on the bright side. Daca avem, stam in casa o saptamana
Special K: o luam si pe mimi ca sigur are si ea
Oana Maria: nu stiu daca mimi are, mai bine ne asiguram intai, o luam la noi acasa si ii suflam in fata pe rand
Special K: :))
Special K: mie mi’e foame
Bubbles: si mie
Special K: nu cred ca pot fi asa bolnava
Special K: cu pofta asta de mancare :))
Balerina: deci bubbles, te duci la dr sa inteleg?
Bubbles: da, vine velcea sa ma ieie
Balerina: oki
Balerina: sa ne suni
Special K: neaparat! vrem sa stim pas cu pas
Special K: cand intri in spital
Special K: cum e atmosfera
Special K: dupa asta cum ti se par oamenii
Special K: doctorul
Special K: etc
Oz: daca oamenii se vaita in spital
Bubbles: :))
Special K: :))
Oz: daca au cearcane
Special K: da da
Oz: daca par nedormiti
Bubbles: vacilor
Balerina: ce nesimtite sunteti
Special K: poate gasesti vreun papushel
Special K: bolnavior
Oz: cu cearcaneeeeee, tras la fataaa
Bubbles: nu ma mai faceti sa rad ca ma doare capul pieptului
Oz: aoleu! Simptom!!!
Balerina: frate
Balerina: ma enervati
Balerina: scroafelor
Balerina: deci bottom line
Balerina: ati avt febra toate?
Special K: nu
Special K: eu nu
Special K: eu sunt biiiiiiiiiiiine
Balerina: (inca)
Bubbles: deci
Bubbles: v. dixit
Balerina: asa.. ;;)
Bubbles: ca nu e bine sa mergem la spital daca nu avem simptome ca lumea – adica febra super mare, persistenta si tuse si vomitat incontinuu
Bubbles: si ca eu daca as merge acum
Bubbles: slabita fiind
Special K: risti sa iei de acolo
Special K: ceva
Bubbles: da
Balerina: bai nush ce sa zic
Oz: pai la spital sunt oameni care chiar au??
Oz: :))
Special K: pai mai asteptam atunci
Balerina: dar ti-e rau deja de o zi
Oz: no bun, pai stam pana lesinam, in cazul asta
Balerina: da, ma rog, nu’s de acord
Special K: mai, in principiu tre sa mergi la medicu de familie
Special K: la spital e nasol sa te duci
Special K: pt k e omor acolo
Special K: se duc toti carora le curge nasu
Balerina: bai deci eu zic sa te duci, bubbles
Balerina: pt ca cu cat e descoperit mai din timp
Balerina: cu atat e mai ok
Special K: cred ca stie velcea mai bine
Balerina: vrei sa o descopere tarziu?!
Special K: oricum se trateaza. nu o sa stam pana moare una din noi stai linistita
Balerina: bai deci e super epidemie
Special K: nu e chiar asa
Balerina: nush daca ati vzt ca se moare pe capete
Balerina: va e rau?!
Balerina: aveti simptome
Balerina: c’mon
Balerina: sunteti inconstiente
Special K: in romania nu a murit nimeni frate
Balerina: nu conteaza ca aici n-a murit
Balerina: inca
Balerina: treaba voastra
Oz: cum se moare pe capete?
Oz: au murit doar 6.000!
Oz: in toata lumea
Oz: din cate miliarde suntem
Bubbles: “doar 6000″ :))
Oz: 6.000 e nimic
Bubbles: mai putin ca la holocaust
Oz: :))
Special K: in romania nu a murit nimeni
Balerina: da, ma rog, treaba voastra
Special K: au murit tot africani din aia
Special K: care oricum pula mea
Oz: care de ce nu muncesc??!
Special K: nu aveau nici o meserie
Special K: nimic
Oz: exact
Oz: =))
Bubbles: =))
Oz: vezi ca fetele nu stiu
Oz: gluma asta proasta a noastra cu africanii
Balerina: mi se pare ca va jucati aiurea
Special K: nu ne jucam tu dar nu suntem ipohondre
Oz: da, mimi
Balerina: pai nici eu nu sunt
Balerina: dar aveti simptome
Special K: de o zi!
Balerina: as dori sa sunati si un om adult, lasati-i pe S. si pe V.
Balerina: pe bune
Oz: pai nu stim nici un adult student
Oz: la medicina :))
Special K: :))
Special K: =))
Oz: :))
Balerina: pai e cazul sa cunoasteti
Balerina: ma rog
Balerina: faceti ce vreti
Balerina: eu o sa merg
Balerina: pt ca una sa aiba
Balerina: si aveti toate
Oz: eu nu stiu unde e spitalul
Special K: dar tu nu ai de ce sa te duci
Balerina: eh kkt
Balerina: atunci sa nu ne mai ducem nicaieri
Balerina: ca peste tot umbla germeni
Oz: imi zice si mie cineva unde e spitalul??!!!!
Oz: ca va intreb de o ora
Bubbles: :))
Special K: pe mihai bravu
Special K: dar de aia e naspa la babes
Special K: ca e de boli infectioase
Special K: gen
Special K: :))
Oz: gen te duci sanatos
Oz: si te intorci cu o mie de chestii
Oz: gen :))
Balerina: clar asa o sa fie
Balerina: o sa puneti mana pe tot si o sa va stranute aia in fata sa va dea ce au ei
Oz: aia abia asteapta
Oz: iti dai seama
Oz: de ce sa sufere doar ei?
Balerina: si oanamaria ce are atunci?
Special K: gripa?
Special K: normala?
Balerina: ihim
Special K: raceala?
Balerina: sure
Bubbles: stati ma. eu nu stiu de ce ne dam toate cu presupusul ca gastele
Bubbles: ca habar n-avem.
Fără direcţie şi fără scop, dar cu mult avânt. Aşa ca noi. La capătul celălalt a patinoarului o aşteaptă fericirea altuia. Pe care nu e bine să-ţi construieşti nefericirea ta. Sau era invers? În tot cazul, mai întâi patinăm, şi apoi ne punem întrebări.
„Să vezi c-o să trântească borcanul de pământ şi o să vedem peştele ăla cum se zbate printre cioburi, în agonie!”, mă foiesc neliniştită. Dar nu. Deja avem toţi scena bine conturată în minte, aşa că nu mai e nevoie să şi facă asta.
În rest, aceleaşi porunci pe care trebuie să le asculţi ca să-ţi fie bine în viaţa de apoi.
NU te plictisi lângă aproapele tău.
NU îţi părăsi aproapele pentru un departe necunoscut.
NU îţi arunca copilul ca pe o minge prin aer.
NU te uita prea mult la televizor.
NU te pişa în pat ca să atragi atenţia asupra ta.
Dar ia mai scuteşte-ne odată, Tatăl nostru căruia i se rupe de noi! Pâinea noastră cea de toate zilele mă face să borăsc. Poţi să ţi-o bagi undeva, împreună cu Împărăţia Ta. Şi nu! N-o să iertăm greşiţilor noştri! Pentru că nu avem ce. În vecii vecilor. Amin.
Vina, vina, – toată ziua bună ziua – vina! Vina e un cuvânt ce trebuie scris din nisip, ca să-l poată lua. Dracului. Vântul.
