Şi m-am ridicat brusc şi m-am dus la baie

Posted in Fuck, Kärlek cu etichete on februarie 1, 2010 by oanamarrria

-         Şi ea a rămas peste noapte, nu?

-         Da…deşi eu nu voiam…

-         Era frumoasă?

-         Era…nu ştiu. Nu m-am gândit la asta. Da, cred că era.

-         Şi dimineaţa a plecat?

-         Dimineaţa a luat cartea aia de Cărtărescu de pe noptieră…

-         Aia proastă pe care ţi-o lăsasem eu?

-         Aia. Şi m-a întrebat “chiar, de ce iubiţi femeile?”

-         Aoleu, aşa idioată era?

-         Sper că nu.

-         Haha. A întrebat visătoare, aşa?

-         Nu mai ţin minte.

-         Râdea? Adică ceva de genul “ce pula mea sunteţi aşa fraieri, bă?”

-         Nu, mă.

-         Atunci era cam idioată.

-         Nu, mă, e chiar ok.

-         Şi?

-         Şi apoi m-a întrebat dacă te iubesc.

-         Aha. Şi? Ce i-ai zis?

-         Că nu ştiam sigur, dar că, acum că mă gândesc, cred că da, te iubesc.

-         Şi ce-a zis?

-         …că se vede. Că ar vrea s-o iubească şi pe ea cineva aşa.

-         Aha. Şi eu aş vrea, tre’ să fie super mişto.

-         Râzi ca vaca!

-         E de la oboseală, când sunt obosită ştii că-mi vine să râd încontinuu.

Are you sure you want to permanently delete these items?

Posted in Kärlek cu etichete , on ianuarie 28, 2010 by oanamarrria

Goală, ghemuită în cearşafuri, ai scuturat pătura ţepoasă şi s-a rostogolit pe duşumea. Nu am venit aici să ne petrecem timpul stând în pat dracului, ai zis, trebuie să ieşim să mergem să vizităm castele şi din astea. Eu am venit ca să fim singuri să nu stăm cu ai mei acasă şi să putem să ne-o tragem de câte ori pe zi vrem. De ce nu zici nimic, te-ai răstit, iar te joci îţi baţi joc de mine hai să ieşim uite a nins. Dacă a nins o fi frig. Zi ceva sau te bat jur că te bat. Habar n-am unde îmi sunt chiloţii. Bine mă duc să fumez o ţigară şi dacă tot nu vorbeşti când mă întorc îţi înroşesc curu’ ăla. Acuma de ce râzi de ce dracu râzi abia aştepţi nu?! Nu se poate cu tine jur că nu se poate. Dar mie nu-mi place să vizitez turistic şi astea, mai bine ne plimbăm şi vedem unde ajungem. Ies singur ai zis. Mă duc pe munte ai zis şi ai trântit uşa şi habar n-aveai că peste nişte ani în oraşul ăla o să-şi cunoască dragostea vieţii ei. Care în momentul acela erai tu.

Foamea

Posted in Fun, Piss of mind cu etichete , on ianuarie 26, 2010 by oanamarrria

De câte ori nu eşti,

Mănânc după cum urmează:

Un borcan de zacuscă

Un borcan de compot

(de vişine, de piersici nu pot).

Un pahar cu lapte

Unul cu iaurt

Trei morcovi cruzi

(unul mai scurt).

Patru felii de brânză

Două roşii

Un ou fiert

(doar aşa, ca să pot să te iert).

De câte ori eşti,

Beau vodcă şi vin

Fumez haşiş

Prizez heroin

(masculinul de la heroină, binenţeles)

Şi după toate astea îmi fac un nes.

În ritmul ăsta, n-o să mai am mult de trăit.

Dar nu asta era ideea.

Voiam să-ţi spun că mă mărit.

Ura care nu există

Posted in Fuck, Kärlek cu etichete , , on ianuarie 19, 2010 by oanamarrria

Nu te urăsc, cum să te urăsc? Nu mă pricep la d-astea. Cred că nu am urât decât două fiinţe până acum. Să-mi doresc din tot sufletul să moară, adică.

Unul era băiatul ăla blond cel mai rău de la bloc, care mă tortura zilnic. Mă alerga, mă prăvălea în pietriş de îmi zdreleam genunchii, se prefăcea că mă fute şi mă scuipa pe faţă. Iar eu strângeam din dinţi de fiecare dată nu plânge proasto nu plânge o să se bucure dublu nu-i arăta că-ţi pasă eşti de fier eşti de oţel. Şi nu-i spune lu’ tati niciodată să nu-i spui lu’ tati tu te descurci singură tu nu eşti din asta care se plânge la părinţi. Dar i-a spus soră-ta până la urmă şi tati s-a dus să-l omoare dar nu l-a omorât şi atunci chiar ţi-a venit să plângi. Nu merit nici măcar atât? Să omori un om pentru mine?

Şi după ce trebuia să moară şi n-a murit, mi-a trecut brusc ura. Am început să-l compătimesc pe băiatul blond şi rău. Pentru că mă iubeşte şi nu poate să se exprime altfel. Sau mă urăşte şi nu poate să se exprime altfel.

Şi am mai urât-o pe profa aia de franceză care l-a făcut pe tati să-şi dorească să nu exist. Aş fi vrut să moară m-am bucurat că are cancer şi n-a murit nici ea şi mi-a trecut ura după ce i-am spart geamul cu piatra în noaptea aia când eram beată şi fericită şi am fugit alergând şi râzând în hohote. Am râs şi am râs şi am râs până când am început să simt milă şi pentru ea. Ţi-e milă de cei ce-ţi fac rău eşti de fier eşti de oţel.

Dar pe tine nu te-am urât niciodată. N-am vrut să mori, am vrut doar să te distrug în bătaie, să-ţi sparg faţa aia în mii de bucăţi, să te lovesc cu picioarele în burtă şi să-ţi strivesc degetele de la mâini cu bocancii şi să te scuip pe faţă cum mă scuipa băiatul blond. Şi apoi mi s-a făcut milă de tine pentru că sunt de fier sunt de oţel.

foto:  Cristian Crisbăşan

High and dry

Posted in Friends, Fuck, Kärlek, Piss of mind cu etichete on ianuarie 11, 2010 by oanamarrria

Scormoneşti trecutul la fiecare beţie arunci vorbe tâmpite în miezul nopţii cui crezi că-i pasă cui crezi. A fost atât de demult că nu se mai văd nici cicatricile. Totuşi, pentru câteva clipe cretine m-ai aruncat în trenul ăla tîgîdîm tîgîdîm fiecare cu o cască într-o ureche pe bancheta murdară it’s the best time that you ever had the best time that you ever ever had.

Cu nisip în păr şi clavicule sărate de mare gust de tequila sub limbă şi un uşor iz de vomă. Tîgîdîm tîgîdîm şi poate e ultima dată când ne mai ţinem în braţe şi plângem. Data viitoare o să ne îmbrăţişăm şi o să zâmbim fals cum face toată lumea.

Proasto proasto proasto cum o iei tu razna dacă lucrurile nu se întîmplă cum vrei tu. Mâinile tale în părul ei ura din privirea ta mi s-a lăsat ceaţa pe ochi şi m-am aruncat în tine cum nu aş fi făcut niciodată dacă nu îmi întindeai limitele la maxim. 4 a.m. Cine te crezi ia mâna de pe mine, nu mai urla că aud ai mei suntem chiar sub balcon baby ai uitat să-ţi iei medicamentele?

Ochiul împânzit de vinişoare roşii nu mai vedeam nimic tu la uşa mea a doua zi nu e adevărat n-am făcut nimic şi oricum tu ai început…Şşşşt. Nu pot suporta că nu mă mai iubeşti. Nu mai pot, mai bine pleci, eu am plecat demult.

Related posts:

dinţi

the stockings

La ce sunt bune zidurile

Posted in Fuck cu etichete , , , on ianuarie 8, 2010 by oanamarrria

“It’s not lady like”, her father said. “You look like a little boy when it’s so short.”

“Don’t be a fool”, she told him. “I think it’s very pretty.”

“And what about the boys? Don’t you want them to think you’re pretty?”

“I wouldn’t want a boy to think I was pretty unless he was the kind of boy who thought I was pretty.”

Jonathan Safran Foer – Everything is illuminated

Mi se împleticea limba în gură de câte ori voiai să ştii ce e în capul meu dar a venit timpul să dărâmi zidul mi-a zis terapeuta nu e niciodată prea târziu. Nu vreau o să spună că sunt anormală deşi anormal ce înseamnă înafara normelor nu? Nu poate fi o crimă aşa că am început să dărâm zidul eşti anormală mi-ai zis. Nu te poate nimeni suporta aşa îţi spun eu nu te-aş suporta în locul lor. Nu-i nimic am zis cine nu mă poate suporta e foarte probabil fix genul care nu îmi place aşa că problema e rezolvată. Ţi-ai frecat picioarele unul de altul nervos.

Osărămâifoartesingurămiaizis. Numipasămiamînghiţitnoduldingât.

Related posts:

we are family

Apa care înghite apă

Posted in Fuck, Piss of mind cu etichete , on ianuarie 6, 2010 by oanamarrria

- S-o luăm logic. 72% din corpul nostru e apă. Asta înseamnă extraordinar de mult. Tot din cam atâta apă sunt alcătuite şi animalele. Din aceeaşi materie primă ca şi noi.

- Nu te pot contrazice la asta.

- E ca şi cum ne-am mânca pe noi când mâncăm animale.  Iar apa nu e indispensabilă vieţii, apa e viaţă în sine, cum arată japonezul ăla în experimentul lui. Apa care înghite apă. Nu ţi se pare puţin bolnav? Apa vie care înghite apă moartă.

- Poate…Dar poate e cumva un circuit firesc.

- E bolnav. Şi plantele sunt alcătuite din apă, dar structura apei din animale e mult mai apropiată de a noastră. Mă uitam la Discovery când eram la Timişoara şi arătau cum vânau unii ton. Spunea tipul we are trying to get closer but they are very clever and not easy to catch. Cum să spui liniştit despre viitoarea ta masă că e deşteaptă şi apoi să o mănânci totuşi? E bolnav.

- Nu ştiu ce să zic.

- Nu fac lobby din ăla de-al meu de vegetarieni acum. Mă întreb. Mă întreb dacă e normal dracului că apa înghite apă ca fluviile alea care se varsă în mare. O fi acelaşi lucru? Dar nu e pentru că apa din fluvii e vie apa din animale nu mai e vie. Şi apropo de asta, dacă structura apei devine haotică atunci când e supusă la cuvinte urâte şi energie negativă, atunci îţi dai seama că moleculele de apă din animale devin urâte şi nearmonioase după ce mor pentru că au fost supuse unor traume oribile. Deci mâncăm haos ştiu că am luat-o razna acum dar asta se întâmplă mâncăm haos şi ni se pare firesc.

- Nu te-ai drogat, nu?

- Azi nu.

Suntem singuri

Posted in Friends, Fuck, Kärlek, Piss of mind cu etichete , , , , , , on decembrie 28, 2009 by oanamarrria

Râdem zgomotos şi urlăm în jurul mesei ca nişte lupi costelivi. Mă bateţi pe spate, felicitându-mă că de data asta am apărut singură. Join the club and fake a smile. Glumele proaste abundă şi ginul mă ajută să le gust. Mă uit spre uşă şi sper că o să apari. Mă uit spre uşă şi sper să nu fii tu.

“Ce mă bucur să te văd. Cât eşti de frumoasă.” Îmi plimb privirea peste pantofii tăi cu toc şi rochia neagră. “Nu prea cred, nu în seara asta.” “Eşti proastă, eşti cea mai frumoasă din lume. Vino la noi la masă.” “Nu cred, nu în starea asta.” “N-ai încredere în mine?” “N-am încredere în mine.”

Îmi întorc privirea de la ea şi, cu ochii în ceaţă, o admir pe punkista asta mică şi nefericită. E îmbrăcată în negru, are brăţări din piele şi părul scurt şi se sărută cu un prost şi mai nefericit. Îşi scutură capul ritmic şi mă văd pe mine în liceu şi îmi vine să râd. “De ce râzi, fraiero? Aşa erai şi tu în liceu!” îmi trânteşti în urechea stângă. “Ştiu, fraiero, de asta râd. De asta râd.”

Pe actorul ăsta cu ochi pierduţi îl tratam de obicei cu milă, dar n-am mai găsit nici un strop de compasiune de data asta. “Nu, nu vreau să beau din berea ta. Vreau să pleci.” Mă întorc spre tine şi-ţi rânjesc: “Dar aşa nu eram în liceu, nu?” “Aşa nu erai niciodată”, îmi spun ochii tăi injectaţi. “Eram proastă. Acum sunt ferici…”, mă înec cu gin. Nu-mi vine să pun mâna la gură, ci să scuip totul în jur. E perfect, ce bine e să vii acasă, să vezi toţi oamenii ăştia cunoscuţi, să ne strângem în braţe, să fredonăm Sex Pistols urlând, să ciocnim pahare care nu se golesc niciodată şi să povestim despre trecut, şi să râdem, ca să ascundem cât suntem de singuri şi trişti. Ne prefacem că suntem veseli, iar punkista frumoasă care se tăvăleşte pe podea, cu rimel pe obraji, se pretinde tristă. Aş vrea să facem schimb, dar nu sunt sigură care variantă e mai rea.

If you can’t choose one, choose all

Posted in Fuck, Kärlek, Piss of mind cu etichete , , on decembrie 18, 2009 by oanamarrria

The build up lasted for days. Lasted for weeks. Lasted too long. Our hero withdrew when there was two. He could not choose one, so there was none. Stupid of him, because everybody knows two is better than none, anything is better than none. Even one.

Even three.

Even four.

Even seven. At the door.

There’s a risk of choking, true.

But you can try sniffing some glue.

Dizzy, you might find a clue.

If it doesn’t work, boo hoo.

Hope my heart dies before I do

Posted in Fuck, Kärlek, Piss of mind cu etichete , , , on decembrie 14, 2009 by oanamarrria

You spin like a broken doll on the dirty floor, playing bowling with the people around. They are the ninepins and you are the ball. They loathe you and you hate them back. You’re flushed in the face and the walk in the cold only makes you hotter. You know you should let go, but you don’t want to, you despicable creature.

Half dreaming, you softly roll over, you smile warmly and whisper in a sleeping ear “this is my downfall.”