The past is now
Te-am găsit neschimbat aproape. Ca şi înainte, nu m-ai lăsat să aleg locul întâlnirii. Dar ai băut ce am vrut eu.
Egocentric. Încercând, ca întotdeauna, să mă impresionezi cu condiţia socială, prestanţă, carieră şi doctorate în străinătate, lucruri care ştii prea bine ca nu înseamnă absolut nimic pentru mine. Da, nici eu nu m-am schimbat.
Spunând răutăţi şi retrăgându-le instant când te privesc în felul acela… Cerşind tandreţe şi primind palme. Şi invers.
Povestind abrupt despre dragostea ta, şi nevrând, în schimb, să ştii nici un cuvânt despre a mea.
Refuzând să-i spui mamei tale cu cine eşti în oraş. Evitând să-i spui ei cu cine bei în momentul acela. “Ai traumatizat-o, să ştii…” Urându-mi zâmbetul dispreţuitor.
“Ea a citit mailul ala pe care mi l-ai trimis când ne-am întors de la mare…Îmi ştia parola.”
Bucurându-ne totuşi, de amintirile alea vechi şi prăfuite. Fiind surprinşi de câte detalii am ţinut minte.
Nu o să accept niciodată să plăteşti tu, dar o să-ţi fumez, ca şi înainte, cu nonşalanţă, toate ţigările. În caz că o să ne mai vedem vreodată.
Wednesday October 29, 2008
Si ca un egocentrist ce sunt nu m-am lasat pana nu am gasit doua post-uri. Dar si cate ceva (mai mult)schimbat fata de momentul ala. Si ca sa fiu complet cheesy: “the past is now and fuck me if I give a damn about the future”. Good to “have” you back! And that look too.
damn. nu pot să cred că ai căutat, bestie. :) cât despre “schimbat”, poveştile sunt poveşti, băiete. anyway, it was good seeing you again. ;)
as zice chiar ca ar trebui sa facem asta mai des dar mi-e teama sa nu stric momentul:). iar povestile…povestile sunt povesti, da, doar ca unele tin asa…cam cat o viata de om/prietenie. Eu cam asa ma gandesc