La trecerea de pietoni
mai 17, 2009
Am găsit această tâmpenie fabuloasă și selectă la portocala mecanică punct ro, un site despre ciclism care-mi place mult. Și am râs cu lacrimi. Și m-am gândit să nu râd numai eu singură, așa că îl pun aici. Deși e pericolul să le crească popularitatea la acești oarecare Zorile din Galați :D, dacă se răspândește…
Nu știu să fac embed în wordpress de pe trilulilu, așa că uite link aici.
-Laaasă, nu schimba subiectul, spune domnul polițist.Tu ai încălcat decretul. -Eu sunt doar un biciclist…=))
Da, ce sa zic, piesa ce ne`ati dat`o spre ascultare are o ritmica ciudata, as spune ca se trage din tarziul anilor 80, poate inceputul anilor 90. Formatia vocal instrumentala Zorile din Galati pare a fi ajunsa la maturitatea creationala, spun asta in ciuda vocii infantile ce se aude deasupra orchestrei. Totusi, daca stau sa ma gandesc bine, cred ca izvoarele aestor sublime acorduri se afla undeva in sfarsiturile orchstrei Albatros, ce a incantat multe inimi de tirist, la vremea ei.
Concluzia este ca avem de`a face cu un postmodernism tarziu. Ceva exceptional… =))
Merde,
OOoo, la vache!
Sau Tomis Junior, tot din Galati. O, tempora…..
super!
Am zis ca visez, m-am ciupit un pic de obraz (oh, nu, nu de obrăjor, ci de urechiuşă, aşa cum a spus cu tremolo de lacrimi bărbăteşte reţinute, imberbul cântăreţ al duetului de aur)… m-am ciupit să văd dacă printr-o minune mi-a mai rămas vreun reflex, vreun instinct de supravieţuire, ceva, acolo.
Şi spun cu mâna pe inimă (mai exact pe inimioara care încă îmi bate nebuneşte de emoţia care o simt, fără “pe”, că decât oamenii fără treburi serioase mai pierd vremea cu “pe”-uri de astea desuete) spun cu mâna pe inimă că m-a lovit din plin şlagărul La trecerea de pietoni. Şi m-a lăsat cu privirea pierdută undeva spre tavan. Noroc de faptul că e duminică şi poliţiştii tre să fie şi ei undeva, pe la casele lor, ascultând pesemne, cu familia întreagă, din care e probabil să facă parte şi o fată brună, ascultând chiar cântecul acesta care de mult n-am mai auzit ceva atât de desăvârşit stupid.
Dacă prin absurdul absurdului sunt cumva întrucâtva incoerentă, rog de iertare şi toleranţă… sunt încă sub efectul melodiei…