Noroi

Cu cămaşa ruptă şi descheiată tot îngâna vaaai ce domnişoare frumoase unde mergeţi staţi în zonă nu vreţi să vă duc la un hotel frumos să beţi băuturi fine să ascultaţi muzică bună, în timp ce eu îţi juram că nu am mai păţit aşa ceva până acum în veci. Ştiu că e zonă rău famată dar treceam repede cu bicicleta nu auzeam nimic nu vedeam nimic nu respiram.

Şi fetiţa ah fetiţa aia groaznică şi frumoasă care ţinea pisoiul minuscul sub bluză îl scotea să ni-l arate îl trăgea de cap şi îl învârtea în aer. E nepoata mea, rânjea, vreţi să vă dau şi vouă pisoi vă dau dacă vreţi să mergeţi la hotelul ăla şi mă buşea plânsul în timp ce întrebam dar pisoiul nu are mamă şi tu îmi spuneai nu-ţi dai seama oana ce dracu caută fetiţa asta mică pe stradă la 2 noaptea ce dracu caută, nu e bine nu e ok.

Şi înghiţeam lacrimile, şi pe ale mele şi pe ale tale, în timp ce nu mulţumim nu vrem să mergem la nici un hotel mulţumim oricum dar fetiţa asta nu ar trebui să doarmă?

De ce mă atinge nebunul ăsta m-a atins deja de patru ori o să leşin îmi vine să vomit. Trebuiesăplecămtrebuiesăplecămtrebuiesăplecămdeaici.

Ah, dacă aş fi avut dacă aş fi avut un pistol nu stăteam pe gânduri şi ştiu că nici tu n-ai fi stat. Bătrânul în cămaşă, chiar între ochi. Nebunul cel atingător de braţe în gură. Fetiţa frumoasă în creştetul capului mic, cu păr mătăsos. Pisoiul în frunte. Şi gata. Şi să nu se mai întâmple nimic din toate astea vreodată. Pentru că nu trebuie să trăiască nimeni aşa. Nimeni.

Şi nodul ăla din gât să ni se micşoreze câte puţin cu fiecare împuşcătură. Şi.să.nu.mai.fie.n.i.m.i.c.