Fără direcţie şi fără scop, dar cu mult avânt. Aşa ca noi. La capătul celălalt a patinoarului o aşteaptă fericirea altuia. Pe care nu e bine să-ţi construieşti nefericirea ta. Sau era invers? În tot cazul, mai întâi patinăm, şi apoi ne punem întrebări.
„Să vezi c-o să trântească borcanul de pământ şi o să vedem peştele ăla cum se zbate printre cioburi, în agonie!”, mă foiesc neliniştită. Dar nu. Deja avem toţi scena bine conturată în minte, aşa că nu mai e nevoie să şi facă asta.
În rest, aceleaşi porunci pe care trebuie să le asculţi ca să-ţi fie bine în viaţa de apoi.
NU te plictisi lângă aproapele tău.
NU îţi părăsi aproapele pentru un departe necunoscut.
NU îţi arunca copilul ca pe o minge prin aer.
NU te uita prea mult la televizor.
NU te pişa în pat ca să atragi atenţia asupra ta.
Dar ia mai scuteşte-ne odată, Tatăl nostru căruia i se rupe de noi! Pâinea noastră cea de toate zilele mă face să borăsc. Poţi să ţi-o bagi undeva, împreună cu Împărăţia Ta. Şi nu! N-o să iertăm greşiţilor noştri! Pentru că nu avem ce. În vecii vecilor. Amin.
Vina, vina, – toată ziua bună ziua – vina! Vina e un cuvânt ce trebuie scris din nisip, ca să-l poată lua. Dracului. Vântul.
