V

Mă întorceam de pe o parte pe alta, cu coapsele tot mai încordate, gândindu-mă la cei doi puşti care se sărutau pe terenul de fotbal, când deodată ai apărut de nicăieri, strângându-mă de mijloc, ca să ajung să ating literele imense. “Să nu-mi dai drumul să nu-mi dai drumul mai am puţin şi ating V-ul! Trebuie să am o dovadă că am urcat până aici! Dacă nu ating, pur şi simplu nu o sa cred.”

Deasupra abisului, mă zvârcoleam şi mă încordam la maxim, cu vârfurile degetelor tremurând. Simţeam cum mâinile tale slăbesc strânsoarea, îmi imaginam cum venele ţi se umflă pe antebraţe, venele pe care ţi le iubeau toate femeile, iar eu te minţisem că nu mă pasionează în mod deosebit. De fapt, mă pasionează. Orice lucru care ne aminteşte din ce suntem făcuţi şi cât de fragili suntem.

Apoi deodată erai între perne cu el şi s-a trezit, te-a prins de încheieturi şi te-a sărutat, zgâriindu-te cu barba lui roşie. Şi am atins V-ul. Mi-am cufundat capul în pernă şi am adormit.