Voi scuipa pe mormintele voastre
De dimineaţă, cu mintea complet aiurea, am intrat din plin cu bicicleta într-un grup compact de pietoni care trecea strada regulamentar. Am călcat-o pe picior pe o fată, unui tip i-am zburat buchetul de flori din mână, l-am buşit pe un bunic, m-am oprit cu ghidonul în stomacul unui student cu ochelari.
Ia uite, domnule!! Uitaţi-vă la ea!! Nesimţita dracului! Doamne fereşte! Să te-omoare, să te-omoare şi alta nu! Şi pe trecere, fix pe trecere, uitaţi-vă la ea!!! Băi proasto, nu te uiţi pe unde mergi, nu vezi că e verde?!! Proasta dracului! Da’ de ce plângi? Te-ai lovit? Te-ai lovit, nu? De ce plângi, mă fetiţo? Ce-ai păţit…? Hai, lasă, că doar nu ne-ai omorât…Nici nu mă doare, mai mult m-am speriat. Hai lasă, că uite, la fată i-ai murdărit doar pantoful, n-are nimic. Nu mai plânge, măi, mi s-a rupt o floare, mai arunc una şi rămân cu trei. Mare lucru! Haide, haide, gata… Te simţi rău, vrei nişte apă? Hai linişteşte-te şi ai şi tu grijă pe unde mergi, da? E tare frumoasă bicicleta ta.
Sa incerc si eu asta cu plansul.
doar că plânsul meu nu avea absolut nicio legătură cu ei. mă întreb dacă s-au prins sau nu.
Dar esti in stare sa plangi, “filosofule”?!
bună remarcă. :)
Uite aşa te vedem la ştiri. Că tot e la modă zilele astea. ;)
e la modă să mă vedeţi la ştiri? i-auzi. eu nu ştiam de trend-ul ăsta, că n-am TV. :)
:) E la modă accidentele, bre! Cred că televiziunile vor să facă toată colecţia.
bai, nu mai zi cu plansu’ ca imi deschid un club al plangaretelor.
depresie maxima si in partea asta a B
Las’. s-avem scuză că de ce bem atâta. hai cu depresia. :) :*
Ioi, ce deprimat trebuie să fie Dorel, şantieristu… :p
Și eu cu mintea total aiurea am picat săptămâna trecută ca o plăcintă de pe bicicletă și mi-am scăldat un pic capul în sânge pe o stradă goală.
Tu știai de ce plângi? :)
Ştiam, da’ era secret. :)
Ouch. S-a lăsat cu sânge la tine? :(
bravo, fată
ce bravo, mă? nu vezi că numai prostii fac? :)
Citind, am plans deodata cu tine! Vrei sa stii de ce? As vrea sa fiu in stare sa-ti spun… Am avut voluptatea sa citesc aceste cateva randuri ale tale de vreo 12 ori! Nu am putut sa ma desprind dintre vocile pe care le-ai redat. Liviu
ma, tu ar trebui sa calci mai multi oameni cu bicicleta. Cel mai adesea oamenii uita ca exista, e bine sa le reamintesti, chiar si asa. Da nu-i calca prea rau sa nu-i doara prea mult, doar asa, de reminder…
:) nu-i calc tare, cât să le dea un fior, o ardem zen. apropo, mai aştept mult să postezi poezia aia? ;)
Terorism ciclist…
Mă sperii că la un moment dat o să ai şi carnet de conducere ! Atunci chiar o să poţi face victime… Da’ nu-i nimic, poate scapi şi-atunci cu smiorcăiala.
Dragă ortodoxule blajin şi cu inima deschisă, vorbele tale dulci mă ung la suflet şi îmi reamintesc cu drag de ce nu aparţin de nici o religie. Îţi mulţumesc.
Cu sfială te informez că am carnet de conducere, dar nu avea teamă, vajnic slujitor al Domnului, căci sigur te va păzi Dumnezeu şi nu va permite el aşa ceva, să mori tocmai de mâna unei păcătoase smiorcăite cu sufletul mizerabil.
Fiind eu un ortodox mai adevărat, mai “orto”, aşa, ştiu că Dumnezeu nu se bagă-n libertăţile tale laice, de a turti pietonii…
Ar trebui sa fie incintati cind le cade o femeie ca tine la picioare in primele ore ale diminetii ;-)
Pe picioare, nu la picioare. ;)
Bine ca n-a fost mai rau. De ce plangeai? Plangeai dinainte sa-i lovesti?
Si eu era sã calc o bãtrânicã ce vorbea la mobil… M-am uitat la ea, s-a uitat la mine, si ne-am îndreptat amândouã linistite, continuându-ne drumul, una spre alta pânã la un moment dat am virat brusc cã mi-am dat seama cã nu-i de glumit cu bãtrânica, pentru cã desi are ochelari, nu mã vede!!! Oricum m-am socat de ce reactzie întârziatã am avut, cel mai probabil pentru cã nu-a obisnuitã sã vãd bãtrânici vorbind la mobil pe stradã, si se pare cã n-am stiut cum sã reactionez la bãtrânica ,,mobilã”:))
Oricum, accident serios, în care sã mã bag în oameni încã n-am avut… o singurã datã mai era doar sã calc un copil de vreo 2 ani, da’ atât, jur! (se pare cã tot victime de-astea slabe, care nu se pot apãra singure îmi gãsesc… tre sã mã caut la un psiholog, poate e ceva din subconstientul meu care mã determinã sã mã bag în tot felul victime din astea inocente…:)) )
asta imi aduce aminte de un accident de masina in care dupa tamponare cei doi soferi au coborat din masina si au inceput sa zambesca unul altuia vorbind ca si cum ar fi vechi prieteni..bine asta era intr-un satuc din Austria. La noi inca este luat ca ceva personal un accident…si intrebare:tu ai inceput sa plangi pentru a scapa de mustrarile lor stiind ca se vor schimba doar ca te vad mai plapanda?
mai sunt oameni care cunosc titlul asta. inseamna ca nu e totul pierdut.
de obicei, cand cazi risti sa ti se zgarie bicla. mi se pare logic sa plangi…
of, n-aţi înţeles nimic. noroc că nu e totul pierdut, cum zice femme. ;)
bai nu stiu cum se face mecla aia de rosit…
dar m-ai facut curios sa citesc cartea .
astea sunt din ciclul punkeristii biciclistii?
punkerist eşti tu şi cu familia ta, hardcoristule! :P
eu nu sunt hardcoristu. sunt hardcoristu boxeristu! daaaa?
mai nou da. :)
lasa ma ca te faci tu mare
io am cazut odata cu bicla-n lac in ior
:)) a mai făcut-o şi artistu ăsta care-mi place mie mult. încerc să-i calc pe urme.
http://www.youtube.com/watch?v=OBNvfFFYBQA&feature=related kammerflimmer kolektief_gras
hey stranger, tocmai mi-ai injectat o nouă obsesie. e pe repeat de juma’ de oră. superkammerfragilistic.
da. asa e.
ma referam la text. n-am citit comentariile.
mai bine. e bine. in seara aia si-au iertat pizdele nenorocite din viata lor care i-au calcat cu bicicleta pentru ca saraca fatuca planganda a plans si pentru ele si-acum sunt condamnati sa fie calcati si calcati si calcati iar iar iar in acelasi fel panamor