Cum te simţi

Păi da, stau încremenită pe loc de o veşnicie şi îmi tremură inima ca o coadă de căţel, cam aşa mă simt. Ţi-aş putea răspunde, în loc de “bine”. Dar nu cred că vrei să ştii cu adevărat, bineînţeles că nu vrei să ştii. Dacă ţi-aş spune că sunt bine, ţi-ar părea rău că sunt bine, dacă ţi-aş spune că nu sunt bine, ţi-ar părea rău. Nu există nici un răspuns care să nu doară. Tot aşa îţi frămânţi rochia, ca o fetiţă, aşa făceai dintotdeauna. Unele lucruri nu se schimbă niciodată, răspund clişeistic, frământându-mi sufletul între degete ca pe o rochie. Ţi-a crescut părul, cum îmi place mie. Tu te-ai tuns scurt, cum ştii că nu-mi place. Dar oricum. Dar oricum. Dar oricum nu mai contează, nu? Râdem ca de o glumă bună, râdem înăbuşindu-ne, sufocându-ne, înecându. Ne.

În rest? În rest, ies din casă cu părul ud, fumez în lift, mă piş în ganguri, ascult muzică la un volum peste nivelul maxim suportat de timpane, mănânc de pe jos, îmi pătez maieurile cu vin roşu care nu iese la spălat, amestec maioneza în ambele sensuri, mănânc cu furculiţa metalică din tigaia de teflon, trec pe roşu, mă aşez pe iarbă, rup florile, parchez unde scrie rog nu parcaţi pericol de moarte, mă fut fără prezervativ, mănânc dulciuri înainte de masă, tulbur liniştea publică, agit sticlele pe care scrie nu agitaţi, ating butoanele pe care scrie nu atingeţi, când traversez mă uit întâi în dreapta şi apoi în stânga, dacă un necunoscut mă cheamă să-mi dea ciocolată, mă duc.