Why the bear has no tail

Bursucul bate la poartă la urs şi-i spune: “Dragă vecinul meu fără coadă, te rog ajută-mă să tai nişte lemne, căci vânătorul m-a nimerit cu un glonţ în coaste şi abia am putut să vin până aici, darămite să mai tai şi lemne.”

Ursul vesel îi răspunde prietenos: “Bineînţeles, vecine, drăguţule, doar ce altă treabă am în această zi însorită?”, şi îi trânteşte uşa în bot cu o asemenea forţă de care numai un animal fără gloanţe în coaste e capabil.

Şchiopătând în drum spre casă, bursucul ghinionist nevoie-mare găseşte o desagă plină cu sticle de vin de zmeură şi ciuperci întâmplător halucinogene. Dat fiind contextul de faţă, bursucului îi trece supărarea instantaneu şi organizează o petrecere în vizuină, la care o cheamă până şi pe vulpe.

Deranjat de gălăgie, ursul iese afară şi, văzând prin geamul bursucului cum acesta, care tocmai devorase un mănunchi de ciuperci, se credea viezure zburător, clatină din cap şi mormăie scârbit: “Ia te uită, când a avut nevoie de tăietor de lemne, am fost bun, dar de musafir, ba!”