Prin urmare, ne folosim de informațiile cunoscute. Dacă omul este actor și a spus o minciună, putem folosi replica: „Doar nu s-a făcut actor degeaba. Ar putea lua Oscar pentru minciună și ipocrizie!”

Dacă omul se întâmplă a fi muzician, putem spune, de exemplu: „Nici nu-i de mirare că se poartă așa, boului îi cântă o muzicuță în creier!”

Dacă persoana pe care vrem să o jignim are un nume de familie amuzant, să zicem, Prostire sau Înceteanu, iar el tocmai a luat o decizie nefericită sau a dat o replică neinspirată, putem zice, pe un ton de cunoscător, pufnind cu un ușor dispreț: „Eh, nu degeaba îl cheamă Prostire!”

Ne ajută foarte mult dacă inamicul nostru care trebuie jignit a făcut mai multe facultăți. Atunci îi putem da următoarea replică, însoțită de un rânjet: ‚Ai trecut prin facultățile alea ca gâsca prin apă! Ia du-te cu diplomele în brațe la un test de inteligență, să vedem dacă te ajută să-l treci!”

În cazul în care persoana pe care vrem să o insultăm este de sex feminin, situația se rezolvă simplu, folosind expresia “creier de găină”. Dacă este și însărcinată, ne putem lega de acest detaliu. Dar folosind un termen ceva mai înjositor. Vă recomand să încercați „borțoasă” sau „cu burta la gură”. Ex: „Acum că ești borțoasă, poți spune că ai și tu un creier, chiar dacă nedezvoltat”. Sau, dacă vrem să jignim felul în care arată, care are o importanță primordială pentru persoanele de sex feminin, spunem: „Mă mir că cineva a vrut să te fută.”

Dacă persoana pe care vrem să o insultăm este de sex masculin, trebuie să-i atacăm organele sexuale, care reprezintă cel mai important lucru pentru aceasta. Putem insinua că adversarul nostru nu are testicule sau că are un organ sexual de dimensiuni foarte mici în orice situație, dar mai ales dacă acesta a refuzat să îndeplinească o provocare de orice fel. De exemplu, să treacă autostrada aglomerată în fugă.

În situația în care vrem să jignim un medic, putem profita de faptul că acesta a avut un eșec personal pentru a-i spune: „Nu vezi că nu te poți salva pe tine? Cum vrei să salvezi viețile altora?!?”

Dacă adversarul nostru se întâmplă să fie un membru al familiei, îi putem da oricând replica „mi-e rușine că avem același nume” sau, dacă este vorba de copilul dumneavoastră, „dacă știam că o să te nasc pe tine, nu făceam sex niciodată!”

Dragii mei, urmați cu mare încredere aceste sfaturi pe care vi le dau din toată inima și priviți cum inamicii voștri cad secerați de vorbele voastre grele. Cu puțină atenție și dăruire, cu toții putem învăța chiar AZI să jignim mai eficient!

Related posts:

Cum să comunici pe internet

Cum să fii un părinte model

Cum să te joci maccao

Cum să te joci bedminton

Când a venit iarna, am observat că pisica avea voie să intre în casă, dar pisoii nu, pentru că “fac caca “. Pisica torcea între perne, fără niciun fel de remuşcări faţă de propriii ei pui, care tremurau de frig afară. Şi de ce ar fi avut remuşcări, pentru cine să se agite, când mai făcuse un set de mogâldeţe cu ochi aproape identice cu câteva luni înainte? Şi va face alte câteva peste încă nişte luni? Atunci mi-am dat seama. Am înţeles care era trăsătura care diferenţia pisica de pisoi şi o făcea mai apreciată: constanţa. Era mereu acolo, mereu aceeaşi. Puii veneau şi dispăreau. Oricât erau de drăgălaşi şi pufoşi, cu mieunatul lor moale şi dulce, veneau şi plecau. A. şi C. nu mai puteau să le vadă calităţile pe care noi, musafirii ocazionali, le adoram. Pentru ei, pisica era calmă, perfectă. Familiară şi sigură. Exact ce le trebuie. Din păcate, exact ce ne trebuie.

- Uau, mă minunez.  Şi bunicu’ din partea lu’ mama?

- Bunicul din partea lu’ mama e un beţivan. E tata beţivanilor!

- A-ha! Şi, întreb prefăcându-mă că nu ştiu răspunsul, de care bunic vă place mai tare?

Spre uimirea mea, băieţii stau pe gânduri.

- Ce? Nu ştiţi? Păi cum e bunicul beţivan?

- Ne spune: Hai să bem, băieţi!

- Şi bunicul deştept ce vă spune?

- La muncă!

- Cum dracu’ n-aveți voie să atingeți castane? DE CE?

Fetița îmi răspunde senină: – Păi s-au jucat niște băieți cu castane și au dat cu ele în peretele din curtea școlii și l-au murdărit. Și s-a enervat diriga pe ei și ne-a zis: “GATA, DE AZI NU MAI AVEȚI VOIE SĂ ATINGEȚI CASTANE !!!”

- Și de alergat chiar nu alergați?

- Ba da, când ne jucăm, dar dacă ne vede diriga, strigă la noi: “REGULA NUMĂRUL 1 !!!”

- Aha…Super. Și de ce n-aveți voie să beți apă de la cișmea? Doar de aia e pusă acolo, ca să nu vă cumpărați apă de la magazin!

- A, păi s-au jucat în vară niște băieți cu apă, au udat rău de tot o fată și a răcit și atunci ne-a zis diriga: ,,GATA, NIMENI NU MAI BEA APĂ DE LA CIȘMEA!”

- Bineînțeles! Mi se pare normal , sigur că da.

Continui să citesc din ce în ce mai amuzată. 4. Nu avem voie să intrăm în alte clase. 5. Nu avem voie să urcăm la etaj.

- Asta de ce?

- Pentru că s-a bătut un coleg cu un băiat dintr-o clasă de la etaj.

- Și voi chiar respectați asta?

- Da, câteodată eu mă apropii de scară și mă fac că pun piciorul pe ea și zic: „Ooo-oh! S-ar putea să urc la etaj! Dacă fac un pas, ating scaaa-raaaa!”

Râdem, glumim, până ajung la regula numărul 10: Nu avem voie să atingem niciun coleg.

- Haide, frate, asta ce mai înseamnă?!

- Păi, știi, regula numărul 4 e că nu avem voie să intrăm în alte clase. Și eu treceam pe lângă ușa altei clase și un coleg de-al meu a vrut să-mi facă o glumă, să mă împingă în clasa aia, ca să încalc regula și să mă certe diriga. Și eu normal că m-am opus cât am putut, dar m-a împins tare și am căzut amândoi înăuntru în clasa aia și ne-am lovit. Ne-a certat diriga super tare și atunci a zis “GATA, NU MAI AVEȚI VOIE SĂ ATINGEȚI NICIUN COLEG, DACĂ NU ȘTIȚI SĂ VĂ PURTAȚI CIVILIZAT!” Eu mai râd, când o iau de mână pe colega mea de bancă: „Oooo-oh! Regula numărul 10!!!”

- …

- A,  săptămâna asta nu aveam voie să ieșim din clasă deloc, dar i-am dat un cadou frumos de ziua ei și acum ne dă voie.

Related posts:

Cum să te joci maccao

Cum să te joci bedminton

în care te țin,

chiar lângă locul în care îl țin pe el,

chiar lângă locul în care mă țin pe mine.

Un loc unde țin

mecanismele de apărare

complet dezactivate.

Un loc în care mecanismele de apărare

s-au defectat și s-au acoperit încetișor

cu pânze de păianjeni murdare.

Mai am un loc

în care mă țin zăvorâtă

când intențiile mele nu trebuie puse în aplicare.

În locul ăsta vin să mă vizitez,

să plâng la vizetă

și să-mi aduc mâncare.

Apoi mă trezesc în locul în care,

când sunt epuizată,

mă duc la culcare.

O persoană puternic fragmentată

este asemenea unei firme

între ale cărei departamente nu există nicio coordonare.

Analizele de piață ale departamentului de Marketing

zac pe Biroul Consiliului de Administrare,

Departamentul de Producție muncește în virtutea inerției,

muncitorii își iau liber fără a consulta directorul executiv care

stă lungit pe un birou, mort de beat,

cu tâmpla pe lemnul de esență tare.

Părul le crește foarte rar pe picioare,
Probabil odată la patru luni.
Pielea e fină oriunde le atingi,
Buzele le sunt întotdeauna moi,
Părul mătăsos le cade în valuri.

Poartă chiloți pe care scrie
Princess
Sau
Love me
Sau
Naughty,

Își vopsesc părul în nuanțe de
Angel blonde
Și
Strawberry dream
Și
Ruby glory,

Aprind lumânări lila parfumate
Pe care scrie
Autumn Mist,
Cu litere ondulate,
Care seamănă cu niște flori.

Râd mult,
Au unghii perfect netede
Care nu le agață ciorapii,
Și merg pe tocuri de 11 centimetri.

De ce se bucură ele așa?
Trebuie să știe ceva ce eu nu știu.
Învață din cărți să gătească divin
Și să facă sex tantric.
Poate în cărțile alea o fi secretul,
Dar n-am putut să le citesc niciodată;
Dacă citesc mai mult de un rând,
Am, așa, o ușoară stare de neliniște,
De tristețe,
De vomă,
Și-mi vine să plâng.
Inexplicabil.

În orice caz, știu ele ceva,
De multe ori a fost cât pe ce să aflu.
Am trecut pe lângă ele
Și le-am auzit chicotind,
Șoptind
“Uite, i se vede dunga de la chiloți”
Dar apoi  nu mai auzeam nimic,
Oricât ciuleam urechile,
Și, jur, eram atentă,
Eram numai
Ochi
Și
Urechi.

Trebuie să spună ele ceva după asta,
Mă gândeam,
Ceva care să explice tot,
Dar eu n-aud,
N-aud,
Fir-ar a drrrrrrrracului de surzenie,
Și de neatenție,
Că sunt și cu capu-n nori!
Nu reușesc să prind niciodată esența,
Esența,
Esența,
Așa cum fac
Ele.

Unul dintre cățelușii nou-născuți de lângă bloc a murit. Era singur în tufiș, avea limba roz-deschis ieșită printre dinți și muștele se plimbau pe el. L-am atins, era încă moale și cald. Am ajuns palidă la ora de pian. Profesorul mi-a băgat mâna între picioare. Pe stradă, toate magazinele și restaurantele aveau sigle de prost gust sau scrise greșit: Bety, Pizza Caprricciosa, Second Hand 4 U, Cool Wey, Jonny. “Dacă așa stau lucrurile, nu știu dacă mai vreau să trăiesc,” m-am gândit. Dar am observat că, de fiecare dată când duceam sticla la gură să beau suc, șoferul de taxi încetinea și conducea foarte prudent, ca să nu vărs vreun strop pe mine. Am crezut că mi se pare, și am băut din nou. De fiecare dată încetinea ușor, fără să spună nimic. Buuun. În cazul ăsta, vreau să mai trăiesc.

Cu tine de mână la semaforul din centru, am văzut pe trotuar un pui de vrabie zdrobit. Ca să-mi alungi tulburarea, mi-ai amintit despre selecția naturală, iar eu ți-am zis, ca un adolescent teribilist, că “selecția naturală e un căcat.”

Pentru că sunt convinsă că cei care sunt selectați “natural” să moară sunt cei mai buni. Cei mai buni, pentru că nu se zbat să trăiască neapărat. Simplul fapt că nu se zbat pe viață și pe moarte să trăiască îi face superiori celorlalți. Toată lumea asta e așa cum e pentru că se bazează pe triumful brutalității. Și la orele de biologie ni se predă despre asta.

Între noi fie vorba, cei mai proști, enervanți și nesimțiți oameni pe care i-am cunoscut sunt fani ai selecției naturale. Dacă încep să vorbească despre ea, nu-i mai poți opri. Se bat cu pumnii în piept ca gorilele, ei și-au câștigat dreptul de a trăi. Habar n-au că TOTUL ar fi mai grozav FĂRĂ ei. Muzica. Filmele. Calitatea apei și a aerului. Traficul. Excursiile. Buletinele de știri.

O lume care are ca regulă triumful blândeții. O pot vizualiza. Și vreau să vă spun că mă unge pe creier ca mierea. Mi se scurge printre sinapse ca uleiul de trandafir.

Cu cât te zbați mai tare să supraviețuiești, să simți cum se scurge viața din tine, boule. Cu cât ești mai isteric să-ți fie bine, să simți cum te ia leșinul, prostule. Cu cât dai mai tare din coate să ajungi primul undeva, să ajungi ultimul, caraghiosule. Să cazi în genunchi, idiotule. Și să te poți ridica abia atunci când dai drumul, blegule. Când îți descleștezi dinții. Când nu-ți mai pasă. Atunci să simți că poți zbura și să nu știi ce se-ntâmplă cu tine, fraiere.

Cară-te, băi Veronica,
Afară din casa mea,
Afară, dacă nu-ți place muzica mea!

Băi ieși afară!
Ți-am zis să nu-l iei pe frate-tu cu tine
Afară! am zis,
Dacă nu vrei să te pui cu mine.
Știi că mă scoate din minți
Cu râsul lui de bou.
Vreau să fiu singură-n casă,
Să se-audă, când vorbesc,
Ecou.

Du-te, băi, dracu’ de nesimțit spart
Până nu-ți fut una-n dinții tăi de drogat!
Băi tu m-auzi?
N-am multă răbdare.
Marș până nu-ți ard
Un șut între picioare.

Auzi la ea, “dă și mie-un fum”,
Cară-te, gagico, acum
Cât mai ai cum.
Auzi la el “dă-ți jos chiloții”
Afară, băi, dă-te-n morții mă-tii!

Cărați-vă toți, băi,
Cât mai puteți.
M-aș ridica la voi,

Dar am, în loc de picioare,
Bureți.

Pe acest sistem acţionează părinţii mei, de când i-am rugat să încerce să mă trateze ca pe un adult.

Acum, în loc de “treci la culcare!”, aud “nu te supăra, dar cred că ar trebui să te culci mai devreme”. În loc de “ai mâncat ceva azi, fetiţo?” avem “bănuiesc că ai luat masa astăzi de cel puţin două ori…”, iar în loc de “nu te mai saturi de internetul ăla!”, mi se susură că “e foarte posibil să-ţi strici ochii dacă stai atât în faţa monitorului”.

Şi – la pièce de résistance - în loc de “ia-ţi căciula, că nu-i vară!”, au upgradat la “nu vrei să-ţi iei şi fesul, că sunt minus 10 grade?”

“Ba sigur că da”, răspund prompt, ca un adult independent şi responsabil.