Ah, organele astea care îmi pun beţe în roate, pielea asta care se descuamează în fulgi care cad pe covor, cutele din jurul gurii îmi stă râsul în gât când mă gândesc ce vulnerabilă şi fragilă sunt. Ce nimic. Îmi văd venele albastre sub piele pe gât pe sâni de unde ştiu că nu o să plesnească mâine nu par ceea ce aş numi solide.

Să mă piş pe creierul ăsta care mi-e principalul duşman o să-l înving eu sunt mai puternică decât el cine se crede e al meu. Toată ziua îmi împinge în faţa ochilor imagini cu corpul tău gol cu tine în faţa ferestrei cu tine spunându-mi să mă uit pe cer în noaptea asta că sunt două luni din care una e planeta marte şi că pielea mea e ca solul fertil despre care trebuie să înveţi la examen cu tine care izbeşti un scaun de perete pentru că te cert cu mine care încerc să te ridic de la poalele arborelui în ploaie şi să-ţi trag pantalonii pe tine şi nu reuşesc pentru că râdem râdem şi râdem ca şi cum mâine n-ar fi ultima zi când o să mai râdem vreodată. Creier prost. Pac-pac, toată ziua sinapsele. Nu au altceva mai bun de făcut.

Şi inima. Inima care se opreşte de câte ori aude de tine pentru că e aliată cu creierul nenorocita dracului de câte ori îi zice ăsta să se oprească ea se opreşte nu m-ar asculta şi pe mine vreodată. Şi eu, care am umplut-o cu atâta dragoste şi venin, să nu se plictisească! Asta mi-e răsplata.

Şi ochii ăştia cu cearcăne nu dorm din cauza inimii dacă ea nu doarme nu dorm nici ei sunt ocupaţi cu diverse. Udă perna de exemplu imbecilii. Dacă m-ar asculta şi pe mine măcar o singură dată în viaţa asta, le-ar fi mai bine. Dar nu. Ei lucrează din greu la ridurile alea, au treabă.

Oasele astea care trosnesc îngrozitor răsună cu ecou pe hol şi voi vă întrebaţi ce-a fost asta. Oasele mele au fost. Mare lucru! N-aţi mai văzut oase care trosnesc ca şi cum au fost rupte? Coloana dureroasă la mijloc am vărsat lapte şi nu mă pot apleca să îl şterg de pe jos îl vărs pe tot mai bine.

Dinţii care mereu se clatină. Cine dracu s-a gândit să spună că dinţii au rădăcini? Cineva cu simţul umorului. Copacii au rădăcini, ei nu se clatină. În fiecare seară se freacă dinţii ăştia unii de alţii, pentru că aşa le spune creierul. Nu, e o conspiraţie, e clar. Şi creierul e capul răutăţilor. Trebuie să moară! Sper să cedeze inima prima totuşi. Mi-am dat seama că nu poate trăi fără inima asta. Să cedeze şi să nu-i mai pompeze sânge. Să vedem ce mai face atunci. Nenorocitul.

noroc cu moda asta cu ciorapii deşiraţi şi unghiile cu oja cojită, că altfel aş fi fost luată drept o vagaboandă.

Aşa, cum cineva influent a decis că e frumos şi bine, şi mulţi alţii l-au crezut imediat pe cuvânt, am intrat şi eu în rândul lumii.

Îmi plimb privirea pe ele, de sus în jos, de jos în sus. Câte o zi întreagă. Pe ale lor, pe ale mele. Ale mele îmi oferă mai multă plăcere, pentru că le pot atinge, le pot pipăi, le pot gusta, fără să se scandalizeze nimeni. Pot şterge cu degetul picătura care se prelinge până aproape de genunchi.

Felul în care se rotunjeşte un genunchi îmi dă ameţeli. Gambele care aproape se ating mă aduc în pragul leşinului. Spaţiul luminos dintre ele. Crezi că se vor atinge în orice clipă, dar nu. Uneori se şterg abia perceptibil una de cealaltă, timp de un moment, dacă priveşti foarte atent.

Pulpele moi, pline şi rotunde. Pulpele prea albe, care par că se vor topi dacă le atingi. Pulpe care se învineţesc uşor. Pulpele subţiri şi nervoase. Pulpe tensionate.

Adâncitura din spatele genunchiului. Gropiţele. Pielea care alunecă pe osul genunchiului când piciorul se leagănă nepăsător. Nu am spus nimănui, dar îmi place să-mi imaginez osul sidefat de sub piele.

Harta juliturilor şi zgârieturilor de pe un picior. Pete de violenţă, de dragoste, de joacă,  de durere. Urmele lăsate de ciorapi prea strâmţi. Coaja unei cicatrici pe care o zgândăreşti până izbucneşte sângele din nou.

Umbra dintre pulpele ce ies de sub o fustă mult prea scurtă.

Piciorul se strecoară în şold pe nesimţite şi eu am un gol în stomac.

Ladies are these well-kept women. “Oh, she’s such a well-kept woman!”, they say.  As if being well-kept represents something of great value.

They never slouch, they step elegantly on their high heels, they don’t laugh loudly and don’t kiss in public. They are serious about what they do, they put a mysterious smile on their faces, just half a smile will do, actually. They notice men’s glances but pretend not to, they answer with a smile when they are offended and carefully treat every little part of their bodies with a beauty product.

* “The more effort they put into these little details, the more uptight they seem. [...]

Well-kept women get their hair, nails, lips, feet, faces, skin and hands done. Colored, lenghtened, painted, peeled, plucked, shaved, and lotioned.

They know how much work has gone into everything and they want it to last as long as possible.

Those type of women would never let themselves get all messy fucking.”

Which kind of means they never actually get to know what fucking is like.

* Charlotte Roche – Wetlands

Oz: mi-e si mie greata azi

Oz: parca vad ca vomit la serviciu

Oz: tu cum te mai simti?

Oz: ai mai vomitat dupa picaturile alea?

Bubbles: ooooooof, pai hai acasa daca tot ti-e rau

Special K: cred ca am si eu putina febra……

Special K: dar deocamdata sunt bine

Bubbles: eu n-am mai vomitat

Bubbles: pai

Bubbles: oana, zi-le alora sa te lase sa pleci ca

Oz: pai trebuie sa predau niste articole azi

Special K: da, oana, spune’le ca must be porcina

Oz: dupa ce le scriu, poate plec

Oz: nu mai rade tu, karin

Oz: ca poate E porcina

Oz: de ce avem toate aceleasi simptome

Oz: si greata

Oz: si febra

Oz: si toate astea

Special K: la aia nu vomiti parca

Oz: nu?

Oz: pfiu! atunci sper sa vomit!!!

Oz: cat de curand

Bubbles: :))

Oz: razi tu razi

Oz: harap alb

Oz: acusi te vad si pe tine la baie

Special K: ah ups

Special K: e si cu voma

Bubbles: E SI CU VOMA?

Bubbles: fuck

Special K: -respiratie dificila ( dispnee) -durere sau senzatie de apasare in piept sau abdomen -ameteli -confuzie -varsaturi severe si persistente -simptomele de gripa se amelioreaza intial, pentru a reapare cu febra si tuse agravata

Bubbles: eu am tot in afara de dispneee

Oz: eu mai ales confuzie din aia am

Oz: :))

Bubbles: =))

Special K: da, si eu :))

Special K: http://gripa-porcina.net/informatii-gripa-porcina/ce-trebuie-sa-faca-o-persoana-care-prezinta-simptome-ale-gripei-porcine.html

Oz: aoleu!!! mi se potriveste perfect

Oz: :-s

Special K: tu n-ai vomitat, tu!

Oaz: dar imi vine f tare

Oz: sa vomit acum!

Bubbles: mai vrea cineva la spital?

Special K: pai si cu cat te agiti mai mult cu atat iti vine mai tare

Balerina: bai

Balerina: mergeti la doctor

Balerina: pe bune

Balerina: o sa ma duc si eu

Balerina: pe bune

Bubbles: acum ca am stat in picioare nu mai sunt asa de bine

Special K: sun-o pe v. sa mearga cu tine

balerina: n-o sunati, nu-i mai dati si ei!

Bubbles: ho, mimi, ca nu stim daca avem

Balerina: deci eu zic sa va duceti

Balerina: macar una!

Balerina: sa vedem

Bubbles: pai ma duc doar ca nu pot sa ajung singura pana in usa, cam that’s why i need someone

Oz: tare asta

Oz: cu “nu-i mai dati si ei” :))

Bubbles: v. a zis ca nu crede ca avem

Oz: chiar

Oz: velcea se pricepe

Oz: e la medicina

Oz: sa te consulte ea

Special K: mai, look on the bright side. Daca avem, stam in casa o saptamana

Special K: o luam si pe mimi ca sigur are si ea

Oana Maria: nu stiu daca mimi are, mai bine ne asiguram intai, o luam la noi acasa si ii suflam in fata pe rand

Special K: :))

Special K: mie mi’e foame

Bubbles: si mie

Special K: nu cred ca pot fi asa bolnava

Special K: cu pofta asta de mancare :))

Balerina: deci bubbles, te duci la dr sa inteleg?

Bubbles: da, vine velcea sa ma ieie

Balerina: oki

Balerina: sa ne suni

Special K: neaparat! vrem sa stim pas cu pas

Special K: cand intri in spital

Special K: cum e atmosfera

Special K: dupa asta cum ti se par oamenii

Special K: doctorul

Special K: etc

Oz: daca oamenii se vaita in spital

Bubbles: :))

Special K: :))

Oz: daca au cearcane

Special K: da da

Oz: daca par nedormiti

Bubbles: vacilor

Balerina: ce nesimtite sunteti

Special K: poate gasesti vreun papushel

Special K: bolnavior

Oz: cu cearcaneeeeee, tras la fataaa

Bubbles: nu ma mai faceti sa rad ca ma doare capul pieptului

Oz: aoleu! Simptom!!!

Balerina: frate

Balerina: ma enervati

Balerina: scroafelor

Balerina: deci bottom line

Balerina: ati avt febra toate?

Special K: nu

Special K: eu nu

Special K: eu sunt biiiiiiiiiiiine

Balerina: (inca)

Bubbles: deci

Bubbles: v. dixit

Balerina: asa.. ;;)

Bubbles: ca nu e bine sa mergem la spital daca nu avem simptome ca lumea – adica febra super mare, persistenta si tuse si vomitat incontinuu

Bubbles: si ca eu daca as merge acum

Bubbles: slabita fiind

Special K: risti sa iei de acolo

Special K: ceva

Bubbles: da

Balerina: bai nush ce sa zic

Oz: pai la spital sunt oameni care chiar au??

Oz: :))

Special K: pai mai asteptam atunci

Balerina: dar ti-e rau deja de o zi

Oz: no bun, pai stam pana lesinam, in cazul asta

Balerina: da, ma rog, nu’s de acord

Special K: mai, in principiu tre sa mergi la medicu de familie

Special K: la spital e nasol sa te duci

Special K: pt k e omor acolo

Special K: se duc toti carora le curge nasu

Balerina: bai deci eu zic sa te duci, bubbles

Balerina: pt ca cu cat e descoperit mai din timp

Balerina: cu atat e mai ok

Special K: cred ca stie velcea mai bine

Balerina: vrei sa o descopere tarziu?!

Special K: oricum se trateaza. nu o sa stam pana moare una din noi stai linistita

Balerina: bai deci e super epidemie

Special K: nu e chiar asa

Balerina: nush daca ati vzt ca se moare pe capete

Balerina: va e rau?!

Balerina: aveti simptome

Balerina: c’mon

Balerina: sunteti inconstiente

Special K: in romania nu a murit nimeni frate

Balerina: nu conteaza ca aici n-a murit

Balerina: inca

Balerina: treaba voastra

Oz: cum se moare pe capete?

Oz: au murit doar 6.000!

Oz: in toata lumea

Oz: din cate miliarde suntem

Bubbles: “doar 6000″ :))

Oz: 6.000 e nimic

Bubbles: mai putin ca la holocaust

Oz: :))

Special K: in romania nu a murit nimeni

Balerina: da, ma rog, treaba voastra

Special K: au murit tot africani din aia

Special K: care oricum pula mea

Oz: care de ce nu muncesc??!

Special K: nu aveau nici o meserie

Special K: nimic

Oz: exact

Oz: =))

Bubbles: =))

Oz: vezi ca fetele nu stiu

Oz: gluma asta proasta a noastra cu africanii

Balerina: mi se pare ca va jucati aiurea

Special K: nu ne jucam tu dar nu suntem ipohondre

Oz: da, mimi

Balerina: pai nici eu nu sunt

Balerina: dar aveti simptome

Special K: de o zi!

Balerina: as dori sa sunati si un om adult, lasati-i pe S. si pe V.

Balerina: pe bune

Oz: pai nu stim nici un adult student

Oz: la medicina :))

Special K: :))

Special K: =))

Oz: :))

Balerina: pai e cazul sa cunoasteti

Balerina: ma rog

Balerina: faceti ce vreti

Balerina: eu o sa merg

Balerina: pt ca una sa aiba

Balerina: si aveti toate

Oz: eu nu stiu unde e spitalul

Special K: dar tu nu ai de ce sa te duci

Balerina: eh kkt

Balerina: atunci sa nu ne mai ducem nicaieri

Balerina: ca peste tot umbla germeni

Oz: imi zice si mie cineva unde e spitalul??!!!!

Oz: ca va intreb de o ora

Bubbles: :))

Special K: pe mihai bravu

Special K: dar de aia e naspa la babes

Special K: ca e de boli infectioase

Special K: gen

Special K: :))

Oz: gen te duci sanatos

Oz: si te intorci cu o mie de chestii

Oz: gen :))

Balerina: clar asa o sa fie

Balerina: o sa puneti mana pe tot si o sa va stranute aia in fata sa va dea ce au ei

Oz: aia abia asteapta

Oz: iti dai seama

Oz: de ce sa sufere doar ei?

Balerina: si oanamaria ce are atunci?

Special K: gripa?

Special K: normala?

Balerina: ihim

Special K: raceala?

Balerina: sure

Bubbles: stati ma. eu nu stiu de ce ne dam toate cu presupusul ca gastele

Bubbles: ca habar n-avem.

Fără direcţie şi fără scop, dar cu mult avânt. Aşa ca noi. La capătul celălalt a patinoarului o aşteaptă fericirea altuia. Pe care nu e bine să-ţi construieşti nefericirea ta. Sau era invers? În tot cazul, mai întâi patinăm, şi apoi ne punem întrebări.

„Să vezi c-o să trântească borcanul de pământ şi o să vedem peştele ăla cum se zbate printre cioburi, în agonie!”, mă foiesc neliniştită. Dar nu. Deja avem toţi scena bine conturată în minte, aşa că nu mai e nevoie să şi facă asta.

În rest, aceleaşi porunci pe care trebuie să le asculţi ca să-ţi fie bine în viaţa de apoi.

NU te plictisi lângă aproapele tău.

NU îţi părăsi aproapele pentru un departe necunoscut.

NU îţi arunca copilul ca pe o minge prin aer.

NU te uita prea mult la televizor.

NU te pişa în pat ca să atragi atenţia asupra ta.

Dar ia mai scuteşte-ne odată, Tatăl nostru căruia i se rupe de noi! Pâinea noastră cea de toate zilele mă face să borăsc. Poţi să ţi-o bagi undeva, împreună cu Împărăţia Ta. Şi nu! N-o să iertăm greşiţilor noştri! Pentru că nu avem ce. În vecii vecilor. Amin.

Vina, vina, – toată ziua bună ziua – vina! Vina e un cuvânt ce trebuie scris din nisip, ca să-l poată lua. Dracului. Vântul.

- Mai sunt lucrări expuse şi în sala de alături, puteţi face poze dacă vreţi.

- Mulţumesc, nu vreau să fac poze.

- Cum vreţi. Dar auzi, puiu’, tu ce mănânci de arăţi aşa de bine, nu te supăra că te-ntreb.

- …Ăăă….cred că doar am noroc……

- Spune-mi totuşi ce mănânci, te rog.

- ….Nu ştiu dacă are relevanţă, dar…..sunt vegetariană…

- Ahaaa, vegetariană, aha! Şi nu ţi-e rău aşa?

- ….Păi…..nu mi-e rău. Nu, mi-e foarte bine.

- Bine, puiu’, eşti o drăguţă, nu te supăra că te-am întrebat.

- Nu mă supăr.

- Da’ la etaju’ 3 aţi fost? Unde au venit japonezii?

- Da, de acolo venim.

- Bravo, foarte bine. E ceva deosebit, au adus tot echipamentul ăla, aţi văzut?

- …Da.

- Puteţi urca să vedeţi şi expoziţia de sus, cum urcaţi scările.

- Mulţumesc. Pe aici, nu?

- Da, pe-acolo.

……………………………………………………………………………………………..

- Auuuuuzi, da’ pâine??

- ….

- Pâine mănânci?

- ….Da…

- Neagră?

- …..De obicei da…

- Eram sigură!!! Neagră! Aşa! O zi frumoasă să ai, nu te supăra că te-am întrebat.

Nu trebuie decât să urmaţi nişte paşi simpli. Dar cu sfinţenie, fără să vă abateţi de la ei. Şi, cu puţin noroc,  puteţi fi siguri că mai târziu îmi veţi mulţumi, atunci când copiii dvs. vor fi realizaţi şi desăvârşiţi din toate punctele de vedere.

Prima regulă: Atunci când copilul dvs. sparge, strică, iroseşte, zgârie, murdăreşte ceva, trebuie neapărat aplicată o pedeapsă corporală de nivel cel puţin mediu. În acest timp, dacă vreţi să vă asiguraţi de efectul complet al acestei reguli, îi puteţi spune copilului, cu o voce puternică, diverse adjective ofensatoare.

De asemenea, atunci când copilul dvs. se loveşte şi vine acasă plin de sânge, trebuie să îi aplicaţi o pedeapsă corporală uşoară spre medie sau chiar extremă, în funcţie de gradul loviturii. Cu cât este rana mai gravă, cu atât pedeapsa trebuie să fie mai dură. Eventual, încercaţi să îl loviţi chiar peste partea lovită. Asta îl va face să înţeleagă că trebuie să aibă grijă ca în viitor să nu se mai joace şi să nu mai alerge, pentru ca astfel de accidente nesuferite să nu mai aibă loc.

A doua regulă: Atunci când copilul dvs. doreşte foarte mult să facă ceva ce dvs. consideraţi neplăcut, indecent, periculos, sau pur si simplu nepotrivit cu gustul dvs., spuneţi-i pe un ton răspicat: “Cât timp stai în casa mea, faci cum spun eu!” Repetaţi de câte ori este necesar. Niciodată, dar niciodată nu trebuie să îi daţi copilului argumente. Creierul lui nu este suficient dezvoltat, aşa că trebuie tratat ca un căţel sau o pisică, pentru a putea înţelege ce doriţi dvs. de la el. Acest aspect este foarte important de reţinut.

A treia regulă: Dacă totuşi copilul nu a reacţionat când aţi aplicat a doua regulă şi a făcut aşa cum a dorit, trebuie să vă luaţi un ton uşor plângăreţ şi trist şi să îi amintiţi cum dvs. aţi făcut totul pentru el, v-aţi rupt ultima bucăţică de la gură să i-o daţi, aţi muncit ca un sclav pentru ca lui să îi fie bine şi, mai ales, l-aţi şters la fund când era mic. În legătură cu acest ultim aspect, evident că era natural să faceţi asta, din moment ce copilul nu putea face această activitate singur la momentul respectiv, dar trebuie totuşi menţionat acest lucru, pentru că funcţionează întotdeauna, născând sentimentul de ruşine în copil, care nu va mai îndrăzni să vă privească în ochi. Când vedeţi că aţi obţinut acest multdorit efect, întrebaţi-l pe un ton uşor îndurerat: “Şi tu aşa mă răsplăteşti?!”

Menţiune: Aplicarea primei reguli poate duce la unele neplăceri. Vă voi da un exemplu concret.

Cunosc doi copii, frate şi soră, care au spart într-o zi, accidental, un borcan mare de murături. Gol. Îngroziţi de faptul că tatăl lor aplica mereu, fără excepţii, prima regulă, şi conştienţi că au greşit amarnic jucându-se în casă şi atingând în trecere borcanul, ceea ce este total necivilizat, cei doi s-au gândit la o metodă de a-şi ascunde fapta. Cum nu puteau arunca borcanul în coşul de gunoi, pentru că ar fi fost descoperit, copiii au decis să spargă borcanul în bucăţi foarte mărunte şi să îl arunce în vasul de toaletă. Astfel, au luat două lemne de pus pe foc în sobă şi au procedat la mărunţirea borcanului prin izbituri repetate. Din fericire, tatăl lor a ajuns acasă în timp ce ei desfăşurau această activitate şi a aplicat rapid prima regulă, înainte ca cei doi copii să se taie sau să apuce să înfunde instalaţia sanitară. Aceste două aspecte din urmă sunt nişte exemple de neplăceri ce pot avea loc atunci când copiii sunt înfricoşaţi de prima regulă. Dar sunt nişte riscuri pe care trebuie, totuşi, să ni le asumăm, dacă vrem să avem nişte copii bine educaţi, care se dezvoltă pe placul nostru.

De menţionat că aceşti paşi sunt valabili doar pentru părinţii din România, pentru că în străinătate, părinţii nu sunt în stare să îi pună în aplicare, astfel obţinând copii prost educaţi, care îşi închipuie că au aceleaşi drepturi cu părinţii, destrăbălaţi şi degeneraţi.

“Don’t you just love it? she said. Everyday you stand on top of a mountain, make a 360 degree sweep, checking to see if there are any fires. And that’s it. You’re done for the day. The rest of the time you can read, write, whatever you want. At night scruffy bears hang around your cabin. That’s the life! Compared to that, studying literature in college is like biting down on the bitter end of a cucumber.” – made me think I might have underestimated your mountain top isolation dreams.

“Sumire could hear the intake of breath. Like the sound of a velvet curtain being drawn aside on a peaceful morning to let in the sunlight to wake someone very special for you.” -  sent this in a text message once, to someone who really loves mornings.

” – It’s such a waste to order a whole bottle of wine for just the two of us, Sumire said to Miu one time. We can barely finish half.

- Don’t worry, Miu laughed. The more we leave behind, the more people in the restaurant will be able to try it. The sommelier, the headwaiter, all the way down to the waiter who fills the water glasses. That way a lot of people will start to acquire a taste for good wine. Which is why leaving expensive wine is never a waste.” -  I guess I would have fallen in love with her right there.

“- Sometimes you’re just the sweetest thing. Like Christmas, summer holidays and a brand-new puppy all rolled into one. But someday you’ll get married to some nice girl and forget all about me. And I won’t be able to call you in the middle of the night whenever I want to. Right?

- You can always call during the day.” -    Jesus. I hate it when people contradict me for all the wrong reasons but don’t do it when really necessary.

“I can’t really say why it’s such a lonely feeling to watch all the river water mix together with the sea water. But it really is.”

“So that’s how we live our lives. No matter how deep and fatal the loss, no matter how important the thing that’s stolen from us – that’s snatched right out of our hands – even if we are left completely changed people with only the outer layer of skin from before, we continue to play out our lives this way, in silence.”

Thanks for the book, Dana sweetheart.

I saw you from the very first second, of all the people in the schoolyard, with your ponytail. I hope she’s in my class, I thought.

I hadn’t wanted to come. I had cried the night before, the entire night, and said I didn’t want to go. My mom said I was crazy. You don’t have to go if you don’t want to, she said. But I went.

I couldn’t believe my luck when I actually saw you sitting in the front desk, with that pretty smile.

I don’t know why I had that strange reaction that night, maybe it was a sign, a premonition that everybody’s going to be terribly terribly hurt in the end.

I played Nightswimming and hoped it was one of your favorite songs. I wrote the lyrics on the blackboard. Who wants to sing it, I asked, nobody did. Nobody but you. With that rough, hoarse voice of yours. I don’t remember whether you sang it well or made a complete mess out of it. Not that I cared.

I noticed you in the schoolyard. I regretted my eyes were red and swollen from crying.

Then I gave the whole class an assignment, to write a limerick. You wrote those stupid stupid limericks for everybody and then you wrote the stupidest one for yourself. You read it proudly. I felt like kissing you.

You played us a song that I had never heard before and you were like what do you mean you never heard it it’s R.E.M. you ignorant little girl great I came here to teach ignorant schoolgirls who do not know classic REM songs. I felt like strangling you.

We shall all go out and play football during the break, I said. You were very excited and declared you were pretty good at this and you would kick my ass, but you actually sucked. That made you mad and you started kicking around with your skinny legs and said it was because you had a cold because your foot hurt because the hair got in your eyes. The way the hair got in your eyes was quite pleasant to watch.

I was joyful and sad and disturbed and happy and playful and sick and did not understand a thing of what was going on with me. I’m not going out tonight, no thank you, I said, in a feeble attempt to escape before it was too late. It WAS too late.

You came, I shouted. I couldn’t hide my excitement. I have to tell you I never kissed anyone before so I might suck, you said. I mean, if there was a kissing contest, there’s every chance I get the last place, you said. You were almost 17. I didn’t believe you, though I didn’t understand why you would lie to make a bad impression on someone you had a crush on.

Those days in the highschool’s backyard. Kissing on the benches until our mouths got dry. I couldn’t help not thinking that in the movies it did not look so dry. My chin and my neck and my breasts smelling of spit. Your chin is irritated, mom said laughing. No it’s not, I said and got all flushed and ran into my room and listened to the CD you had given me. Nightswimming deserves a quiet night.

I wondered whether it was legal. Your being underage and my being a teacher and everything. I decided I didn’t care too much. I just felt I wouldn’t be able to leave and September’s coming soon I’m pining for the moon.

You gave me your favorite book. You had written on it things that ripped me apart. Then you ran as fast as you could, because boys don’t cry. But I did. On the stairs and in my room and while packing my luggage and in the train and in the bus, staining the dirty window, and on the street and during breakfast and during lunch and during dinner and in grandma’s yard and in bed.

There’s no use to even think of her, I thought. I can’t possibly go back things like these happen all the time it’s not such a tragedy. These things, they go away, replaced by everyday. And I drank scotch with the guys and the girls were singing and we were all dancing and I went with her in the tent and we slept together and her skin was milky and smooth and she was happy. But I wasn’t, I wasn’t. I wasn’t.

He’s back he’s back he’s back he’s back he’s back. I couldn’t breathe very well, and dress well, mom shouted, and don’t stay very late, and my heart pumped blood wildly, but the blood did not go anywhere. It stayed there, in the center of my chest. I heard your voice while I was climbing the old stairs, I almost fainted when I opened the door and, in a perfect world, time should have stopped right there. But it didn’t, and because of that I don’t believe in Peter Pan anymore or in fairies or in Santa Claus.