Skip to content

O mansarda mai putin boema…

Ianuarie 17, 2009

9a72

Si eu credeam ca e boem si interesant sa locuiesti intr-o mica mansarda. Mai ales pe vremea cand citeam Romanul Adolescentului Miop…Mi s-a facut aceasta idee mici farâme, imediat ce m-am mutat cu adevarat intr-una….intr-o mansarda, adica.

In primul rand, era foarte mica. FOARTE mica. Daca imi intindeam bratele in lateral, aproape atingeam amandoi peretii. Lungimea ei imi permitea sa fac cativa pasi incolo si incoace, peste hainele si cartile aruncate vraiste pe jos. Pentru ca nu aveam dulap sau rafturi. Aveam doar un fel de stinghie pe care mai intindeam hainele, atunci cand nu le aruncam pe jos. Patul era pentru o singura persoana, care si aia trebuia sa fie fotomodel :) Cand venea el, era pentru doua persoane, ca prin miracol. Cel care dormea la perete, era strivit. Cel care dormea la margine, cadea mereu din pat.

Proprietara era o nenorocita, barfitoare si indragostita (realmente) de Dan Diaconescu de la OTV…Locuiam pe palier cu ea, cu o familie dezaxata si cu un rocker nebun, care asculta Iris la maxim si statea in camera cu cei trei caini ai lui. Cand isi scotea cainii la plimbare, trecand pe holul ingust, toti fugeam urland in camerele noastre, trantind usile dupa noi. Erau rai si voiau sa muste pe cine prindeau.

Aveam o baie comuna. Ne spalam ca in Evul Mediu, cu ajutorul unui cazan imens, din care ne turnam apa pe corp cu o cana mare.

In mansarda aveam un geam mic si incetosat. Prin geam il vedeam pe motanul gras si roscovan de vis-a-vis, care era maniac si nu se misca cu orele, nici nu clipea. La inceput am crezut ca era de jucarie…

Pentru incalzirea mea si a cafelei, aveam un singur resou, care s-a stricat si ala, in miezul iernii. Inafara de sora mea si de El, nu aveam vizitatori. O singura data era sa intre bibliotecarul facultatii, care facuse o pasiune pentru mine si a vrut sa-mi aduca portocale cand eram bolnava. Dar l-am gonit pe scari in jos, bineinteles…Si o data a dormit Andrei, care s-a intrebat cum urc eu scarile alea mici, intunecoase si in spirala, atunci cand sunt beata… « Tu crezi ca mai tin minte cum fac ? » i-am raspuns.

Dupa cum am spus, nu aveam musafiri. De aceea, toti colegii si prietenii imi spuneau cu invidie : « Ce fain trebuie sa fie sa locuiesti intr-o mansarda ! Ce romantic ! Cat de interesant ! » « Daa…. », murmuram eu. Si inghiteam in sec, visand la casele lor cu trei camere, masini de spalat, frigider, caldura, covoare, dulap, pat incapator, dus si cada…

Saturday May 12, 2007

Anunțuri
One Comment leave one →
  1. Oana permalink
    Ianuarie 19, 2010 2:54 pm

    Sa vezi filmul „Jeux d’enfants”, daca nu l-ai vazut deja. Tot cu alungat pe scari…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: