Skip to content

Junkie

Ianuarie 19, 2009

În fiecare dimineaţă si seară îmi pregătesc seringile frumoase, de diferite culori, cu ace lungi, subţiri si lucioase. Aranjez frumos, în ordine crescătoare, fiolele si sticluţele pline cu prafuri uşoare, cu lichide colorate sau incolore, toate strălucitoare şi vesele, de-mi tresaltă inima, privindu-le. Pe fundal se aude Clinic, cu tipul care cântă de parca ar scrâşni din dinti cu ciuda. Le aşez, cu meticulozitate, in punga de hârtie. Ies din casa. În 5 minute garoul agresiv imi stranguleaza bratul. Îmi place, pentru ca asa simt mai putin înţepătura, si ma pot concentra pe senzatia acului care patrunde. Am vena parca pictata cu albastru ceruleum (de fapt, e un albastru verzui, dar imi place cum suna ceruleum), şi se vede foarte clar. Nu mai simt nimic. Apoi simt cum iese acul, târându-se uşor, afară, ca o reptilă. Mă întorc pe burta. Îmi ridic fusta. Acolo va fi plânsul si scrâşnirea dinţilor…. Eu si tipul de la Clinic.

Monday June 11, 2007

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: