Skip to content

Franturi de amintire

Ianuarie 22, 2009

702d1

Acelea pe care ne cataram ca niste alpinisti, acelea de care avem nevoie ca sa urcam mai sus, cum spunea Clistina.  Amintirile acelea compuse din senzatii, simtiri si lumina. Toate au o lumina speciala. Lumina aceea. Si nu mai conteaza contextul, nici nu-ti mai amintesti imprejurarile, si nici nu vrei sa-ti mai amintesti decat senzatia aceea. Ca atunci cand dai fast forward la un film, incercand sa gasesti doar scenele de sex, cum ai facut la The Brown Bunny sau Irreversible.

Era in primavara dragostei voastre si zaceati in iarba, in parcul ala rupt de lume, la Motorock, langa sute de tineri beti si euforici, din pricina „cârjelor” chimice sau a muzicii. Ea era senina, iar tu erai innebunit de faptul ca se prea poate sa i se topeasca carnea, odata cu fiecare privire aruncata spre ea de vreun motociclist frumos, pletos si rebel fara cauza.

Fragil, trist, cu parul negru in ochi, erai superb si gelos, innebunit de furie, in timp ce ea te adora, in timp ce transpira dragoste, odata cu sudoarea.

Iar tu nu ii vedeai decat pe ei, aprinsi de alcool si de droguri, cu privirile arzatoare atintite asupra ei, cu remarcile lor nepotrivite, pe care le auzeai doar tu, caci ea era preocupata sa te absoarba in ea, cu tot cu nebunia ta.

Si o urai in momentele alea. Ii urai vocea ragusita si senzuala, ii urai buzele arse si crapate, ridurile de expresie si blugii rupti in genunchi. Pentru ca, in momentele acelea, ti se parea ca toate astea reusesc sa o faca si mai frumoasa, si mai dezirabila.

Ati iesit din parc si ati intrat pe sosea, nervosi. Masinile zburau pe langa voi, zumzaind. Si ai decis sa o parasesti, desi era atat de devreme in zori, o ora total nepotrivita pentru despartiri. Si atunci ei i s-a parut un moment oportun sa se arunce de pe podul de piatra in apa mica, rece si tulbure. Si atunci ai strans-o tare, pe podul de piatra. Tare, incat a auzit oasele trosnindu-i. Tare, incat a auzit batai puternice de inima si nu stia daca erau ale tale sau ale ei. Pe podul de piatra, care nu s-a dărâmat.

Pulp – Do you remember the first time?

Sunday February 3, 2008

Anunțuri
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: