Despre (n)ero(z)i și morminte
Mai 25, 2009
Probabil suntem un grup amuzant noi patru, plimbându-ne cu soarele în ochi pe aleile cimitirului.
Tu cu gândul la contesa ta gotică de demult, eu sărind printre cruci și țopăind pe morminte, făcând-o pe ea să se încrunte, el dezorientat, cu punga de cireșe în mână.
(Voi înghițiți sâmburii fără teamă, dar mie mi-a spus tata, demult, că dacă îi înghit, o să-mi crească cireși în burtă. O livadă întreagă.)
Ea căutând mormântul Iuliei, el rămânând mereu în urmă, tu fotografiind statui sparte pe care eu le pipăi pe sâni.
Tu melancolică, arătându-mi drumurile pe care le băteai cu ea, el crezând că știe drumul și înșelându-se, ea certându-mă că îmi bat joc de orice și zâmbind pe furiș, crezând că n-o văd, eu neluând toată moartea asta deloc în serios.
Anunțuri
23 comentarii
leave one →
you, the addictive beauty i fell in love with! :*
cand mi-or creste cirestii aia in burta, am sa te chem sa-mi pipai crengile si sa te agati de ele, ca o maimuta goala; intre timp, sper sa-ti cresti coada aia, ca nu mai am rabdare :D
ahhh, ce-o să mă mai legăn de crengi! cum spuneam aseară, neapărat de 2-3 deodată. nu dăm drumul niciuneia,da? ;) numai așa, de-ale dracu’. :*
aşea, nici de-ale dreacu, legana-te-ai! :*
Statuia fara cap si musca psihedelica, in vaza de paine gasesti flori de cocos, cum sunt florile de cocos? :D
La vache stupide!
da’ cum o fi vaza de pâine? ((:
((: m-ai prins, la asta nu m-am gandit ((:
Chiar cum o arata?
Merde
Se ia o franzelă. I se taie un colț. I se scoate miezul. Se pune în picioare. Iată vaza.
La vache qui pense.
ooo, bună asta. nu strică și o vacă gânditoare din când în când. (:
Nu e asa simplu trebuie raschetata mai intai, dupa care se da prin ciment incins, iar la final se da un strat subtire de palux, sa luceasca, sa fie in ton cu mobila de arin din camera de zi.
La vache ((:
Mai, am dat in melancolie s-o spun pe a dreapta.
Tin minte cand eram mic si mergeam la cimitir, imi placea si mie sa sar din mormant in mormant si sa citesc anii de pe cruci. Mi se parea ingrozitor de indepartat de exemplu 1920-1968 si ma gandeam ca oamenii aia or fi trait prin epoca de piatra.
Trecand recent prin acelasi cimitir, vezi anii cu alti ochi, parca nu mai pare totul asa de departe.
Ca babele alea care chibiteaza la inmormantari :
– Cati ani a avut?
– 70
– Oooo, mai putea sa traiasca.
Si aceleasi babe, cu 30 de ani in urma
– Cati ani a avut?
– 45
– Da-l dracu’ ca a trait destul
care noi patru?
curiosule. :) eu,mama (care venise in vizita), dana si dorin. ;)
buuun! credeam ca este ceva frumusete descoperita recent si eu nu o stiu! te tzuc! oana belgiana! my love!
pai era o frumusete, pe care am descoperit-o eu recent: cimitirul bellu. ;)
of! dar eu ma gandeam la una cu tate si pisdulice!
si eu ma tot gandesc ((:
eiiii, repede tu! :P
obrăznicăturilor!
Auzi, da’ de ce-ti zice „belgiana” ?
:) păi jock a început să-mi spună așa demult, și s-a extins, îmi zice mai multă lume acuma. E din cauză că am rădăcini de acolo. Străbunica mea a fost belgiancă, și a venit în România în timpul războiului. Și îi ziceam eu lui jock cum de i-a trebuit ei să vină în România și să se căsătorească cu un român prost! Că de nu, aș fi trăit într-o țară mai evoluată acuma. Of course, all this is bullshit, că n-aș fi existat eu dacă nu se întâmpla așa. :)
Lasa, nu fi trista ca nu-i asa evoluata nici tara aia. Adica ar fi daca ar fi si belgieni intr-insa. Am stat acolo vreo 6 luni si trebuia sa fiu tare atent sa nu calc in cacat de caine la fiecare pas.
Dar berea si ciocolata sunt bune, nimic de zis. Insa ingrasa.
eh, asta sa-mi fie grija, ca e prea multa bere si ciocolata buna…:D eu oricum sunt dintre oamenii aia care nu se pot ingrasa niciun gram. Anorexic beauty. ;)
Bai, sa stii ca e fatala combinatia de ciocolata, bere si kebab de la turci. Eu am renuntat la kebab si la o parte din ciocolata. La bere era deja prea mult :-P