Skip to content

G de la jazz şi haos

Iulie 22, 2009

Lăsând la o parte faptul că am fost tâmpită ca de obicei, şi nu mi-am luat la mine după cum urmează: chiloţi, periuţa de dinţi, pulovere groase, şosete, tenişi sau bocanci, o sticlă cu apă, mâncare şi gumă de mestecat, festivalul de la Gărâna, unde încerc să ajung de câţiva ani, a fost o minune.

Ştiu că am zis că las la o parte, dar, la dracu’, a fost foarte nasol că nu mi-am luat toate lucrurile alea! Mai ales că a fost o furtună nemernică şi nemiloasă, iar eu a trebuit să împrumut lucruri de la alţii, ca de obicei. Data viitoare când o să fac asta, o să mă biciuiesc, ca să ţin minte.

Lăsând la o parte faptul că a fost foarte nasol că nu mi-am luat toate alea, e foarte greu să povesteşti ceva foarte frumos care s-a întâmplat recent pentru că nici nu au timp toate amintirile şi senzaţiile să ţi se aşeze frumos în cap şi să fie procesate. E greu să povesteşti cum ai simţit că pluteşti pe acordurile rypdaliene ce sunau a pink floyd şi cum nici nu-ţi doreai să nu fi semănat cu nimic pentru că semănau exact cu ce trebuia, cum ai dansat singură, ca în transă, când au început să cânte Ronin, şi când ai deschis ochii după dracu’ ştie cât timp, ai văzut că se adunaseră o grămadă de oameni în faţa scenei în jurul tău, ca atunci când te culci singur beat şi dezbrăcat pe plajă şi te trezeşti înconjurat de mulţi oameni mai îmbrăcaţi decât tine pe cearşafuri. Şi cum aveai impresia, ca în vis, că îţi ieşea pe nas acelaşi abur care le ieşea şi oamenilor acelora frumoşi care cântau pe scenă. Le ieşea din nări şi îţi pătrundea ţie nările, şi apoi îţi ieşea ţie din nări şi intra în ale lor, într-un circuit continuu şi oarecum excitant.

Lăsând la o parte că e greu să povesteşti ceva frumos întâmplat recent, mă gândeam că oricât de socială sunt, am o nevoie acută de singurătate uneori. Şi unul dintre momentele acelea era acolo la marginea râului, cu sandalele şi şalvarii agăţaţi în copac deasupra capului. Lama de ras îmi aluneca pe picioare şi  vedeam cum mai sus un tip urinează şi mai jos un alt tip se spală pe faţă şi râul ducea mai departe bucăţi din noi toţi, în linişte. Şi mi-am scufundat capul sub apă şi nu mai auzeam decât o bolboroseală surdă şi continuă şi mă gândeam cum toată lumea îmi spunea că râul e rece şi murdar şi urât mirositor şi că nu s-ar spăla în el niciodată şi deodată m-a pufnit râsul, de toată frica şi prostia oamenilor, dar vezi, cum eram sub apă, mi s-au inundat gura şi nările, m-a invadat apa din toate părţile, şi mă gândeam bineînţeles că nu are gust de urină, pentru că urina odată ce ajunge în apă, devine râu. Şi tot ce ajunge în apă vreodată devine râu. Şi atât. E atât de simplu, încât îmi vine să mă bat pe umăr pentru revelaţia mea care îmi permite mereu să beau apă din râuri, cu conştiinţa împăcată şi organismul neîmbolnăvit de hepatită.

Anunțuri
15 comentarii leave one →
  1. Iulie 22, 2009 11:42 pm

    Îi faină chestia aia cu aburii pe care îi respiră toţi. Şi la fel e şi cu apa, cu materia organică, etc.

    Suntem conectaţi cu tot ce e în jur într-un sens foarte fizic. Fără nici o filosofie orientală.

  2. nadaella permalink
    Iulie 23, 2009 5:08 am

    god,ce fain sună ronin; mai fain în concert…

  3. vorpek permalink
    Iulie 23, 2009 8:06 am

    da, frumos festival.

    cu furtuna cu tot.

    ne vedem la anu’ tot acolo

  4. Iulie 23, 2009 8:56 am

    cam scurta penita avusasi dupa atata frumusete:)

    • Iulie 23, 2009 9:26 am

      frumusetea e mereu foarte greu de descris. e mai bine sa fie traita, sa te bucuri de ea, nu sa incerci s-o pui in insectar. ;)

      • Lucian Stefanescu permalink
        Iulie 23, 2009 4:15 pm

        da. dar si cind reusesti s-o pui in insectar, fara sa incerci, ce bine e…

  5. Iulie 23, 2009 8:58 am

    Am auzit și eu de furtuna cea mare. Îmi pare rău că n-am fost pe-acolo…
    Are taică-miu o vorbă in legătură cu apa râurilor:odată ce-a trecut în cursul ei peste trei pietre, poți s-o bei liniștit :)
    Da’ e mai frumos cum ai scris aici.

    • Iulie 23, 2009 9:31 am

      da, la inceput ne parea rau ca n-am gasit loc de cort langa apa, dar ne-a trecut repede, cand am vazut cati si-au pierdut corturile dupa furtuna…:( mi-a parut foarte rau de ei.
      in alta ordine de idei, tatal tau pare tare destept. like daughter, like father, se zice? (:

  6. Utopian permalink
    Iulie 23, 2009 9:25 am

    @Irina: Asta cu 3 pietre chiar tre s-o tin minte! Sunã foarte stiintific, so it probably works:D

    @Oanamaria: Eu am avut aceeasi senzatie anul trecut dupã ce am venit de la Gãrâna… Mã întreba lumea: ,,Cum a fost?” si eu tot ce puteam sã spun era ,,bine”, pentru cã de fiecare datã când mã gândeam la cum a fost se declansau niste artificii in capul meu si-mi treceau prin fata ochilor atâtea chestii încât nu le putem nicicum sintetiza… Si si dacã as fi putut, as fi simtit cã dau o parte din mine dacã le-as fi povestit…

    Cel mai amuzantã mi s-a pãrut Mona, care la un moment dat mã întreabã:

    -Auzi, dar tu vroiai asa de tare sã vii… Tie îti place jazz-ul?

    -Nu… adicã nu-l ascult în mod normal, la mine acasã…

    -Si atunci de ce dracu ai insistat atât cã vrei sã vii?

    -Pentru cã aici nu e jazzul de la mine de acasa, de pe calculator… Aici e jazzul din naturã… si faptul cã se bate de multi oameni si copaci îl transformã radical în ceva ce-mi place extraordinar de mult…

    • Iulie 23, 2009 9:28 am

      da, si asta cu natura si oamenii, dar in primul rand, suna cu totul altfel in concert. :) si mie-mi suna bine teorema cu pietrele. :D nu ca as fi avut nevoie de confirmari, ca sa beau apa de unde-apuc. :)

      • Utopian permalink
        Iulie 23, 2009 9:41 am

        Pãi de aia suna cu totul altfel în concert… Cã stiintific vorbind, tu auzi undele sonore care se bat de tine si care se bat de chestiile din jur si apoi de tine… Si sunã total altfel sunetul de jazz care se bate de un perete fata de sunetul de jazz care se bate de oameni si de copaci si dupã aia de tine:D

        See? Fizicã simplã, din generalã:P

        • Iulie 23, 2009 10:08 am

          hehe. niciodata nu le-am avut cu fizica…(: da’ cum o explici tu, suna destul de misto. :D

  7. Iulie 23, 2009 11:48 am

    :) Frumos ai scris, stiu si eu cat e de greu sa descri ceva frumos, pur si simplu pare prea sec.
    Pacat ca unii care au fost acolo nu s-au dus pentru muzica sau n-au ajuns la ea [din diverse motive].
    La anu’ nu mai ratez, a fost prea frumos anii trecuti, mi-e ciuda ca n-am fost acolo anul asta. Si sincer, eu n-am nici o treaba sa ma arunc in rau, e atat de frumos.

    • Iulie 23, 2009 12:05 pm

      Da, eu una ma tem sa nu stirbesc din farmec lucrurilor frumoase, daca le povestesc. La anu’ poate ne aruncam in rau impreuna. Nu neaparat in acelasi timp. :)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: