Skip to content

Tot ce se poate…

August 12, 2009

Chiar aşa e, se gândi secretara care înăuntru era o prinţesă dezorientată ce citea desculţă în grădină, probabil o şaisprezecime din viaţă o petreci aşteptând la semafor. Văzuse la discovery, acolo unde oamenii de ştiinţă spuneau că după oameni, hienele sunt cele mai agresive fiinţe de pe pământ. I-a venit să plîngă când a văzut hiena aia cu urechea ruptă şi botul sfâşiat, dar nu ai voie să verşi lacrimi atunci când răspunzi la telefon pentru că nu se cade şi oricum unde îţi sunt cei şapte ani de acasă, să plângi ca proasta când cineva suferă.

Oare dacă aş avea blană, cum aş simţi când cineva drag m-ar mângâia, oare mi s-ar electriza şi m-aş face de râs, se întreba îngrijorată, în timp ce un tânăr domn ce asculta o muzică sacadată într-o carcasă foarte scumpă din oţel şi sticlă se oferea să îşi bage capul între picioarele ei. Dar între picioarele ei era bicicleta, deci ar fi fost practic imposibil. Îi admira ambiţia totuşi. O fascinau şi amuzau oamenii aceştia cu ţeluri înalte. Oamenii cu ţeluri în general.

Dacă ar fi să poată zbura, ştia exact unde ar vrea să zboare mai întâi. Ceea ce e ciudat, pentru că, dacă ai putea deodată să zbori, ai fi uimit în primul rând şi nu ai şti ce să faci cu atâta noroc. Probabil te-ai izbi de toţi pereţii blocurilor, fără direcţie, ca un fluture orb şi neajutorat. De aceea, nu strică să te gândeşti din când în când unde exact ai vrea să zbori, în caz că ai putea. Pentru că, dacă se întâmplă, eşti pregătit.

Anunțuri
14 comentarii leave one →
  1. August 13, 2009 5:25 am

    lovelinesssssssssssss, how i love you inside and outside :*
    you make me easyyyyyyy like air, so easy i can actually fly – no direction, no aim, no purpose, just the pleasure of flying…

  2. cutza40 permalink
    August 13, 2009 6:53 am

    Superb…Zborul. Uneori visez ca zbor si plutesc deasupra orasului

  3. August 13, 2009 7:23 am

    Futui, ce bine le zici vaco. T`am zis`o p`aia cu eternal sunshine of a spotless mind, nu? Daca nu, atunci o repet ((:
    Din pacate trebuie sa iti spun ca se electrizeaza iar sora mea din Brasov isi va fi dat seama ca la Ploiesti ploua.

    La vache rouge1

    • August 13, 2009 7:35 am

      poti sa-mi zici de multe ori aia cu stralucirea eterna, ca nu ma plictiseste niciodata (:
      Iar eu imi voi fi dat seama ca se apropie weekendul cu pasi repezi, si in sfarsit voi avea timp sa beau cu tine o bere ceva dracului.

      la vache nerabdateure.

  4. August 13, 2009 8:29 am

    pure poetry!

  5. August 13, 2009 10:02 am

    Nu exista animale agresive doar omul e agresiv. Animalele actioneaza instinctiv e natura lor. Telurile sunt de kkt te orbesc si iti fura fericirea clipei cand poate chiar ai putea sa iti bagi capul intre picioarele biciclistei… Ai grija cu zborul sa nu ai rau de inaltime ca ar fi penibil sa poti sa zbori si sa zbori jos.

    • August 13, 2009 10:42 am

      ba da, hienele sunt mai agresive decat e necesar. am vazut la discovery. (: mi-a fost chiar greu sa privesc documentarul, a fost foarte dur. sau sunt eu prea sensibila. Tot ce se poate…(:

  6. moniponi permalink
    August 14, 2009 6:12 am

    the reflecting goddess endures it all :*

    aussi nerabdateure :p

  7. August 14, 2009 5:54 pm

    dacă ai avea blană şi ai fi mqngâiată în răspăr te-ar mânca pielea; asta o ştiu de la pisică-mea;da’ animalu-i animal, pe sub blană şi omu’-i om ; o fi diferit!
    da’ mai cred că frumuseţea îşi ţine pe lângă ea penibilul, ca pe un fel de martor, care să depună mărturie la un moment dat, în faţa gurii lumii, facilitând percepţia…zburlită.

    hehe..eu am zburat acu vreo 15 ani de pe Pegasu’ meu, nu eram pregătită să iau(nu să dau) colţu, şi m-am întâlnit cu o maşină parcată; am zburat repede, am aterizat între ştergătoare…a încput să plouă, am alunecat, am picat în fund în noroi…

  8. Lucian Stefanescu permalink
    August 15, 2009 11:57 am

    nu poti sa afli unde exact ai vrea să zbori daca nu stingi inainte lumina

  9. Lucian Stefanescu permalink
    August 15, 2009 12:00 pm

    si o aprinzi

  10. Septembrie 11, 2009 8:09 pm

    Oana Maria, tu ce eşti înăuntru? Mai mult decât o prinţesă care citeşte desculţă şi descumpănită în grădină, cu siguranţă. Dar mă întreb, scrii doar aşa, să magnetizezi prietenii şi cei care sunt în prag de împrietenire cu tine sau te gândeşti la cortegii nesfârşite de cititori care s-ar desfăta cu stilul tău atât de savuros şi de suprarealist şi de un umor fără precedent… hihihihihi, hihihihiiiiiiiiiiiiii… e mortal pasajul acesta:

    „Oare dacă aş avea blană, cum aş simţi când cineva drag m-ar mângâia, oare mi s-ar electriza şi m-aş face de râs, se întreba îngrijorată, în timp ce un tânăr domn ce asculta o muzică sacadată într-o carcasă foarte scumpă din oţel şi sticlă se oferea să îşi bage capul între picioarele ei. Dar între picioarele ei era bicicleta, deci ar fi fost practic imposibil. Îi admira ambiţia totuşi. O fascinau şi amuzau oamenii aceştia cu ţeluri înalte. Oamenii cu ţeluri în general.”

    L-am citit şi l-am recitit şi m-a delectat iar şi iar, auzi la ea! domnul „se oferea să îşi bage capul între picioarele ei”! Hihihihihihi, hihihihiiiiiiiii… „dar între picioarele ei era bicicleta, deci ar fi fost practic imposibil.” Leşinare, leşinareeeeeeeee… Comentariul atât de neutru, de ştiinţific, încât dă în suprarealism.

    Te joci, Oana Maria, dar ştii că ai zvâc de scriitoare, aşa-i?

    • Septembrie 11, 2009 9:55 pm

      dulce dee, scriu pentru mine, pentru ca imi place. nu am in vedere hoarde de cititori, dar ma bucur sa vad oameni atat de incantati de textele mele, incat sa-si piarda timpul impartasindu-mi impresiile lor pe larg. (: you’re sweet.

      probabil o sa te bucure sa afli ca lucrez la o carte. dar shhhh. nu mai spune la nimeni. (: iar joaca asta face parte din zvâc. sunt o scriitoare jucăuşă.

  11. Septembrie 11, 2009 10:42 pm

    Eram precisă, eram precisăăăăăăăăăăăăăă! (spuse marmota bătând veselă din palme, mă rog, palme e un fel de a spune…) Ce bine că eşti jucăuşă, oricum asta se vede din năzdrăvăniile tale de povestioare. Şi ce bine că pui la înflorit cireşii, ca să ne înfruptăm şi noi din roada lor.

    Ştiu că nu scrii pentru public, pentru hoarde (hihihihihi, hihihihiiiiiii! hoarde! sălbatici tare îţi par aceşti flămânzi şi iute vărsătorii de cerneluri cititori) Şi ştiu că bucuria pe care o trăieşti tu când vine inspiraţia şi când vibrează ideea şi cuvântul în tot corpul, bucuria aceea nu are egal. Să te simţi adică părtaşă la frumuseţea lumii, la insolita ei facere şi mereu prefacere.

    E nespus de bine… Şi marmota îţi ţine pumnii să scrii cartea. Să o scrii repede-repede, să o citim curând, Oana Codana :):):)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: