Skip to content

Roaba lui Dumnezeu nu e roaba si are alta treaba

Septembrie 27, 2009

– Sa ma chemi la nunta ta, sa-ti pun o perla albastra pe rochia de mireasa, care va fi jumatate antique, jumatate punk.

– Asa ai visat tu? Cum te-ai visat imbracata in hainele surorii tale?

– Nu, asa o sa fie.

– Bine. Daca ma bate vreodata gandul maritisului, o sa te sun, imediat dupa ce am sunat la casa de nebuni sa vina sa ma ia.

Apoi imi canti despre cum I fall in love too easily, I fall in love too fast, for love to ever last. You are a cunning fox. I happen to love foxes.

Anunțuri
5 comentarii leave one →
  1. Septembrie 28, 2009 10:37 am

    Când roabei i-o lipsi o roată :*

  2. Septembrie 28, 2009 10:11 pm

    Oh, şi tu iubeşti vulpişoară? Şi de aceea eşti într-atât de aproape tăcută de atâta amar de vreme… adică abia ce postezi câte o exclamaţie în dialogurile cu noi şi câte un text scuuuuuurt, urmat de pauză prelungăăăăăăă… ufffff… care va să zică îmblânzeşti acum un vulpişor, o vulpişoară? Iar la soare te poţi uita, dar la dânsa, dânsul ba… ori, ca să fim precişi, te uiţi doar cu inima, căci doar cu inima poţi întrutotul vedea?

    Păi mi-e şi mie dor de-o vorbuliţă cu tine. Şi de-un răspuns mai îndeletnicos. Şi de-un răspuns la indecenta-mi propunere să ne jucăm în scris, dacă vrei, dacă ţi-ar fi plăcând ideea aceea cu cearceafurile care îşi trimit misive de pe emisfere diferite (poate nu ai citit commentul acela sau poate că nu te-a amuzat câtuşi de puţin… sau…)

    De fericire şi plinătate taci aşa de asurzitor, Oana-Motana? :):):)

  3. Septembrie 29, 2009 7:41 am

    Iubesc de când mă ştiu, nu doar de acum. Doar că asta nu mi-a lăsat niciodată sentimentul de fericire şi plinătate. (: Sau cel puţin nu doar pe acesta.
    Vreau să ne jucăm, şi chiar mi-a plăcut mult ideea ta, dar nu am fost în dispoziţia necesară deocamdată. Avem stiluri diferite de a scrie, şi s-ar putea ca tocmai asta să fie interesant. ;)
    M-ai topit cu Oana-Motana. :*

  4. Septembrie 29, 2009 8:42 am

    Aaaaa, am fost neclară, în loc de… precisă :):):)

    Când te întrebam „Iubeşti şi tu vulpişoară”… nu m-am prins că o să mă bănuieşti de vocativ şi de greşeala de nu fi pus virgula… Făcusem o licenţă şi nu mai spusesem „O iubeşti şi tu pe vulpişoară”…

    Făceam adică aluzie la monologul vulpişoarei din Micul prinţ, sfielnica ce îl învaţă că a îmblânzi inima cuiva te face responsabil de ceea ce urmează. Şi că doar cu inima vedem de adevăratelea (tu mi-ai adus aminte de vorbele ei când scriesei I love fox)

    Când îţi vine dragul să scriem spune-mi, rogu-te. Mi se pare nemaipomenit de simpatic tocmai faptul că avem stiluri diferite. Şi cearceafurile acelea trebuie să vorbească fiecare pe… limba ei, este?

    Mă bucur că te-am topit cu dezmierdarea respectivă, Motănioră-Dulcioară. Na! :):):):):):):)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: