Skip to content

Cum să fii un părinte model

Octombrie 28, 2009

Nu trebuie decât să urmaţi nişte paşi simpli. Dar cu sfinţenie, fără să vă abateţi de la ei. Şi, cu puţin noroc,  puteţi fi siguri că mai târziu îmi veţi mulţumi, atunci când copiii dvs. vor fi realizaţi şi desăvârşiţi din toate punctele de vedere.

Prima regulă: Atunci când copilul dvs. sparge, strică, iroseşte, zgârie, murdăreşte ceva, trebuie neapărat aplicată o pedeapsă corporală de nivel cel puţin mediu. În acest timp, dacă vreţi să vă asiguraţi de efectul complet al acestei reguli, îi puteţi spune copilului, cu o voce puternică, diverse adjective ofensatoare.

De asemenea, atunci când copilul dvs. se loveşte şi vine acasă plin de sânge, trebuie să îi aplicaţi o pedeapsă corporală uşoară spre medie sau chiar extremă, în funcţie de gradul loviturii. Cu cât este rana mai gravă, cu atât pedeapsa trebuie să fie mai dură. Eventual, încercaţi să îl loviţi chiar peste partea lovită. Asta îl va face să înţeleagă că trebuie să aibă grijă ca în viitor să nu se mai joace şi să nu mai alerge, pentru ca astfel de accidente nesuferite să nu mai aibă loc.

A doua regulă: Atunci când copilul dvs. doreşte foarte mult să facă ceva ce dvs. consideraţi neplăcut, indecent, periculos, sau pur si simplu nepotrivit cu gustul dvs., spuneţi-i pe un ton răspicat: “Cât timp stai în casa mea, faci cum spun eu!” Repetaţi de câte ori este necesar. Niciodată, dar niciodată nu trebuie să îi daţi copilului argumente. Creierul lui nu este suficient dezvoltat, aşa că trebuie tratat ca un căţel sau o pisică, pentru a putea înţelege ce doriţi dvs. de la el. Acest aspect este foarte important de reţinut.

A treia regulă: Dacă totuşi copilul nu a reacţionat când aţi aplicat a doua regulă şi a făcut aşa cum a dorit, trebuie să vă luaţi un ton uşor plângăreţ şi trist şi să îi amintiţi cum dvs. aţi făcut totul pentru el, v-aţi rupt ultima bucăţică de la gură să i-o daţi, aţi muncit ca un sclav pentru ca lui să îi fie bine şi, mai ales, l-aţi şters la fund când era mic. În legătură cu acest ultim aspect, evident că era natural să faceţi asta, din moment ce copilul nu putea face această activitate singur la momentul respectiv, dar trebuie totuşi menţionat acest lucru, pentru că funcţionează întotdeauna, născând sentimentul de ruşine în copil, care nu va mai îndrăzni să vă privească în ochi. Când vedeţi că aţi obţinut acest multdorit efect, întrebaţi-l pe un ton uşor îndurerat: “Şi tu aşa mă răsplăteşti?!”

Menţiune: Aplicarea primei reguli poate duce la unele neplăceri. Vă voi da un exemplu concret.

Cunosc doi copii, frate şi soră, care au spart într-o zi, accidental, un borcan mare de murături. Gol. Îngroziţi de faptul că tatăl lor aplica mereu, fără excepţii, prima regulă, şi conştienţi că au greşit amarnic jucându-se în casă şi atingând în trecere borcanul, ceea ce este total necivilizat, cei doi s-au gândit la o metodă de a-şi ascunde fapta. Cum nu puteau arunca borcanul în coşul de gunoi, pentru că ar fi fost descoperit, copiii au decis să spargă borcanul în bucăţi foarte mărunte şi să îl arunce în vasul de toaletă. Astfel, au luat două lemne de pus pe foc în sobă şi au procedat la mărunţirea borcanului prin izbituri repetate. Din fericire, tatăl lor a ajuns acasă în timp ce ei desfăşurau această activitate şi a aplicat rapid prima regulă, înainte ca cei doi copii să se taie sau să apuce să înfunde instalaţia sanitară. Aceste două aspecte din urmă sunt nişte exemple de neplăceri ce pot avea loc atunci când copiii sunt înfricoşaţi de prima regulă. Dar sunt nişte riscuri pe care trebuie, totuşi, să ni le asumăm, dacă vrem să avem nişte copii bine educaţi, care se dezvoltă pe placul nostru.

De menţionat că aceşti paşi sunt valabili doar pentru părinţii din România, pentru că în străinătate, părinţii nu sunt în stare să îi pună în aplicare, astfel obţinând copii prost educaţi, care îşi închipuie că au aceleaşi drepturi cu părinţii, destrăbălaţi şi degeneraţi.

Anunțuri
23 comentarii leave one →
  1. Octombrie 28, 2009 11:04 am

    Domnisoara Oana Maria, este o adevarata binecuvantare ca mai exista oameni intelepti ca dumneavoastra pe acest pamant. Sunt intru totul de acord cu principiile dumneavoastra relative la educatia copilului, atat de necesare in aceste vremuri tulburi, in care rasfatul si lipsa de tarie a parintilor fac ca copiii sa-si piarda reperele morale.

    Imi permit, totusi, sa aduc o serie de amendamente sau, daca vreti, adaugiri la sfaturile dumneavoastra, ca unul care se gandeste decat la binele copiilor nostri.

    Pedepsele corporale sunt firesti atunci cand copilul greseste, pentru ca o palma data la timp face cat o mie de vorbe. Totusi, nu trebuie neglijate aspectele practice. Daca copilul a apucat sa sparga, strice etc, oricat l-ai bate, obiectele respective raman sparte si stricate. Astfel, a lega copilul de pat cat timp nu-l putem supraveghea, va asigura atat cumintenia acestuia, cat si faptul ca obiectele ce pot fi sparte si stricate nu vor fi atinse de el.

    Cat priveste a doua regula, daca copilul da semne de rebeliune, a-i aminti ca el nu e de capul lui ci de al nostru este foarte util. Cum arareori, insa, copilul intelege asa ceva, eu recomand solutia de a-l da afara din casa sau de a-l trimite la scoala de corectie. Este o masura neconventionala, stiu, dar astfel copilul se poate convinge ca e mai rau fara casa decat acasa, iar cand se va intoarce spasit, va stii sa asculte ceea ce ii spui.

    Relativ la a treia regula, ma tem ca ma situez in total dezacord cu dumneavoastra. In fata copilului nu trebuie sa dai semne de slabiciune. De aceea, in loc de a-i aminti ca l-ai sters la fund cand era mic, eu prefer sa-i mentionez ca eu l-am facut, deci eu il omor.

    In speranta ca nu v-am plictisit cu lunga mea expunere, va urez succes in continuare in misiunea dumneavoastra de educare. Sa va dea Dumnezeu gandul cel intelept in continuare. Amin!

    • Octombrie 28, 2009 12:07 pm

      Dar cum vă poate trece prin cap, stimate domnule, că m-aţi putea plictisi? Îmi creşte inima să văd părinţi preocupaţi de viitorul copiilor lor, căci, aşa cum spuneaţi, ei nu sunt de capul lor pe lumea asta. Vă foarte mulţumesc pentru ideea cu legarea copilului. Aşa îmi spuneau părinţii mei, dragii de ei, în copilărie. Că ar trebui să mă lege de pat cât timp ei nu sunt acasă, ca să nu mai fac atâtea năzbâtii. Atunci nu mi se părea o idee foarte bună, dar acum, ajunsă la această vârstă, pot aprecia înţelepciunea lor.

      Cât despre şcoala de corecţie, m-am gândit şi eu adesea la această opţiune, dar am tras concluzia că nu este cea mai bună, deoarece copilul poate împrumuta trăsături urâte de caracter de acolo, de la copiii care au fost mai puţin educaţi ca el. Şi mă tem că s-ar întoarce de două ori mai grobian. Aşa că această soluţie o folosesc doar ca metodă de intimidare a copilului şi anume, spunând pe un ton răstit: „Dacă nu-ţi plac regulile din casa mea, poate vrei la şcoala de corecţie, să vedem cum o să-ţi placă regulile de acolo!”

      Varianta dvs. pentru a treia regulă este puţin extremă, cred că mai degrabă aş folosi-o ca pe a patra regulă, doar în cazul în care nu a funcţionat a treia.

      Vă mulţumesc şi eu şi sper să mai beneficiem, eu şi alţi părinţi, de sfaturile dvs. luminate şi avizate în ce priveşte educaţia celor tineri şi smintiţi.

  2. Octombrie 28, 2009 12:27 pm

    şi eu ţin să te felicit, draga mea, pentru mintea ta sclipitoare şi să-ţi mulţumesc pentru sfaturile preţioase, pe care, cu siguranţă, nu mă voi sfii să le pun în aplicare când voi avea copii.

    aş profita de aceasta rarisimă ocazie să-mpărtăşesc cu tine şi cu cititorii din înţelepciunea tatălui meu, de care m-am bucurat din plin în copilăria-mi instructivă (ţin să menţionez că am şi mamă, dar ea, din păcate, cu mintea ei de femeie slabă, nu împărtăşea principiile tatălui în privinţa educaţiei mele şi a surorii mele – bănuiesc că acum regretă amarnic).

    aşadar, în cazul în care copilul nu respectă regula de aur a orei de venire acasă (se recomandă ora 8 indiferent de anotimp şi vârstă), părintele responsabil şi îngrijorat de soarta copilului neascultător va purcede la schimbarea yalei. astfel, când va ajunge în casa părintească, odrasla, îndurând umilinţa statului la uşă, cu ochii vecinilor aţintiţi asupră-i prin vizoare, va învăţa o lecţie importantă despre respectarea regulilor impuse fără negociere şi, nu în ultimul rând, despre demnitate.

    de asemenea, în cazul în care copilul vine de la joacă ud iarna, se va aplica negreşit prima regulă menţionată de tine.

    ţin să-mi felicit, pe această cale, tatăl, care crede cu tărie în toate aceste principii de educţie şi care şi acum e mândru de el pentru măiestria cu care le-a pus în aplicare.

    • Octombrie 28, 2009 2:05 pm

      Bineînţeles, scumpa mea doamnă, că mama dvs. regretă amarnic că nu a împărtăşit principiile tatălui dvs. Vă daţi seama, pe cât de educată şi civilizată sunteţi acum, poate aţi fi fost cu trei-patru nivele mai sus, dacă buna dvs. mamă ar fi susţinut eforturile soţului dumneaei.

      În orice caz, nu e totul pierdut. Puteţi măcar duce mai departe munca tatălui dvs., educându-vă copiii în spiritul său demn de admiraţie.

      Vă mulţumesc că aţi adus în discuţie binecunoscuta şi foarte eficienta metodă cu schimbatul yalei. Nu am cuvinte să vă spun ce mult s-a schimbat în bine copilul unei prietene, după aplicarea acestui minunat tratament. Eu aş aplica această metodă şi în cazul venirii copilului ud de la joacă iarna. Este inadmisibil aşa ceva, să te joci în zăpadă şi să te întorci ud! Dar ce suntem noi, animale?! Recomand schimbarea yalei şi interzicerea accesului copilului în casă. Cât timp va îngheţa în faţa uşii, va avea timp să reflecteze la ce a făcut.

  3. Octombrie 28, 2009 12:41 pm

    Repet, stimata doamna, faptul ca oameni ca dumneavoastra inca mai exista imi da speranta ca lumea noastra cazuta in pacat mai are o sansa de indreptare.

    Cat priveste agerimea de care dati dovada cand vine vorba de psihologia copilului, nu pot decat sa ma inclin si sfaturile dvs sa le urmez. Iata, deja ma indept spre scoala de corectie pentru a-mi recupara copiii si a-i reda lanturilor de acasa.

    Pacat ca nu vreti inca sa va deschideti o gradinita, unde cu drag si inima usurata mi-as trimite odraslele (evident, atata timp cat clasele de baieti si fete raman separate).

    V-as saruta mana cu care i-ati bate, iar pe copii i-as saruta apoi pe frunte, evident in somn, ca sa nu li se urce dragostea la cap…

    Inca o data, cu mult respect si stima, va multumesc!

  4. Octombrie 28, 2009 12:53 pm

    Am dat de zilele trecute peste un articol despre cum să-ți crești copiii..

    Totuși mi se pare mult mai relevant cum învață copiii la școală
    să fie buni
    … :P

    • Octombrie 28, 2009 1:28 pm

      Cum să FI bun: şi începe cu „nu scrieţi urât”. Se pare că e mai important să scrii frumos decât să scrii corect. :))
      Îmi place şi acel „să nu vă bateţi joc de profesori!” Săracii profesori, aflaţi la mila elevilor, incapabili să-şi poarte singuri de grijă. Noroc cu tabelul ăla salvator.

      • Utopian permalink
        Octombrie 29, 2009 12:18 pm

        Pe mine m-a impresionat aia cu „Sã fi-ti buni cu persoanele care vã iubesc” si „Sã vã ajutati uni pe alti”.:)) (mai erau câteva cu greseli gramaticale, da’ astea erau preferatele mele. JENIAL! :) )

  5. Octombrie 28, 2009 1:39 pm

    if U like wild life , have kids !! :)

  6. Octombrie 28, 2009 1:39 pm

    Tovarasa Oanamaria,

    Eu am o plangere in legatura cu educatia pe care o primeste baietul meu la scoala. O voi expune aici in speranta ca ma ve-ti intelege.

    Pe vremea mea, la scoala, copilul cand nu era cuminte era pus in genunchi in coltul clasei pe cioburi de sticla sau boabe de porumb. De asemenea, profesorul de rusa ne facea un „vaccin”, adica ne ciupea tare si rasucit pana tasnea sangele, atunci cand nu ascultam si ne zicea ca suntem tamai pletoase, prostovani, gunoaie la usa societatii.

    Deunazi am vorbit cu profesoara baietului, deoarece acesta a spart becul cu o minge la scoala. I-am spus sa il pedepseasca crunt, sa il bata si sa il puna sa munceasca, dar ea a spus ca nu se face si ca copiii au drepturi egale si ea nu are voie sa ii bata. Pai va dau eu voie, doamna! Pai nu de la dumneavoastra imi trebuie permisiune, nu ma lasa legea. Pai cum nu, doamna, ca eu sunt tatal, eu l-am facut eu il omor. Zice ca nici eu nu il pot bate si eu am spus: Vre-ti sa va dovedesc? Si l-am batut acolo in fata copii-lor.

    Va rog din suflet, scumpa tovarasa Oanamaria, face-ti ceva ca guvernul si Basescu ne da afara din propria casa.

    Subsemnatul,
    Ion Apopeascai

    • Octombrie 29, 2009 12:04 am

      Stimate domn, nu îmi vine să-mi cred ochilor ce citesc. De când este ilegal să îţi educi copilul aşa cum trebuie? De când ne spune statul nouă cum să ne creştem propriii copii? Dar ce? Statul mi-a hrănit mie copilul, statul a stat noaptea treaz să-l legene cînd plângea? În ritmul acesta, o să ajungem ca la americani, unde de la 16 ani copiii pot conduce masini, beau şi ajung să se drogheze. La volan sau în general. Ceea ce e şi mai rău, pentru că la volan petrec mai puţin timp măcar.
      Trebuie să luăm măsuri, să formăm un grup compact, să ne opunem acestor legi imbecile pe care statul român le inventează peste noapte. Nu putem accepta aşa ceva! Ţineţi-vă tare, domnule Apopeascai. O să rezolvăm noi cumva.

  7. Octombrie 28, 2009 7:15 pm

    Auzi gagico, da’ nu-i mai usor sa-i impusc?

  8. Utopian permalink
    Octombrie 29, 2009 12:37 pm

    Eu sunt perfect de acord cu tine, dragã Oana.

    Sã stii cã am vãzut zilele trecute o emisiune la TV, cu ceva psiholog, care zicea cã nu trebuie sã ne batem copiii, ci ar trebui sã le ascultãm dorintele si nevoile si sã-i tratãm ca pe un membru al familiei cu drepturi egale si alte spurcãciuni de genul ãsta, cã de nu, cicã traumatizezi copilul.

    Hai sã fim seriosi! Orice om cu scaun la cap îsi poate da seama ce minuni scoate acest om pe gurã! Noi am fost crescuti cu bãtaia, si uite cã nu suntem traumatizati si am crescut foarte bine si asa! Ei, dacã metoda asta a functionat, de ce sã mã apuc acuma de fãcut experimente pe copilul meu?! Da’ ce, copilu’ meu e soarece de laborator?

    Pffff… si oricum nu cred o iotã, cã psihologii ãstia de fapt sunt niste impostori. Pe vremea noastrã nu era asa ceva si uite cã ne-am descurcat. Ne-am descurca si de acum încolo, doar cã se tot trezesc ei dând sfaturi încoace si încolo, ca sã te facã sã mergi la ei sã le dai o grãmadã de bani!

  9. Andhra permalink
    Octombrie 29, 2009 3:33 pm

    Stimată domnişoară (sau poate, sper, tânără mămică deja),

    Nu vă pot spune cât de entuziasmată am fost să găsesc articolul dumneavoastră. Am o fiică de 17 de ani şi în ultimii ani am avut (doar!) sporadic dubii în legătură cu modul în care am crescut-o aşa încât să îi fie bine mai departe în viaţă şi să devină o femeie demnă, cinstită şi mai ales, curată sufleteşte.

    Trebuie să recunosc, mi-a fost mereu milă să o lovesc, deci bătăile aplicate au fost cel mai des rezumate la tras de păr şi în timp ce ea se zbătea şi reuşea să fugă, un şut în (mă scuzaţi) cur sau în brânci. Regret şi acum că nu am reuşit niciodată să am tăria de a o lovi aşa cum merita când (de exemplu) am observat că venea până în scara din spatele blocului ţinându-se de mână cu colegul ei de bancă, George, care de cele mai multe ori o şi pupa pe buze. Nu am putut da în ea, doar am ţipat şi i-am strigat că e o curvă spurcată şi că dacă deja la 15 ani face asta, cred că la 18 pot să mă aştept să aflu că o (mă scuzaţi din nou) fute tot cartierul. I-am spus cât de revoltată sunt că nici măcar nu l-a ales pe Victor, care e şi mai înalt, blond, provine dintr-o familie de profesori (tatăl lui e profesor de Educaţie Fizică iar mama lui predă Educaţie Tehnologică) şi are şi ceva bani. Ea a zis că nu poţi porunci inimii şi că pe George îl iubeşte, Victor fiind oricum un om care nu respectă pe nimeni şi care a întrebat-o într-o zi „Când ne (pardon!) futem şi noi, drăguţa?” Auziţi şi dvs! Da ăla că o mozoleşte pe gură? Măcar Victor e bărbat şi spune direct ce vrea, nu umblă cu tertipuri. Da, şi ca să nu o mai lungesc, m-am limitat la aceste invective şi la a mă duce la dirigintă să îi spun că George mi-a încolţit fata în scara blocului ca să o supuie la vă puteţi imagina dvs ce spurcăciuni şi că solicit ca tânărul (în devenire) infractor să fie exmatriculat. Ceea ce, slavă bunului Dumnezeu, s-a întâmplat. Au existat probleme pentru că bagaboanta de fii-mea a negat vehement, dar i-am explicat dirigintei că ea este doar speriată că George o să se răzbune că nu a tăcut.

    Acesta este doar un exemplu de caz în care am fost slabă şi nu i-am aplicat o bătaie soră cu moartea. Am şi risipit nişte bani din cauza asta, pentru că mi-am cumpărat acum 3 ani un furtun de maşină de spălat, perfect pentru asta. Special l-am cumpărat şi stă acolo degeaba… Asta e!

    Ziceam la începutul scrisorii mele că nesimţita mi-a scăpat aşa de mult de sub control încât vine cu nişte idei de nici nu ştiu unde, cum că
    *ea nu a cerut să fie născută, deci nu am nici un drept să îi scot ochii cu asta.
    *era normal să o întreţin şi să o îngrijesc, doar sunt maică-sa.
    *”e aberant” (de unde cuvintele astea, vă întreb şi mă întreb!!!) să îi scot ochii cu tot ce am făcut pentru ea (că i-am luat calculator, role, cărţi, cameră foto, vacanţă în grecia), pentru că un copil are nevoie de iubire şi de înţelegere mai mult decât de bani şi alte „bunuri materiale” (asta cre că de la economie o ştie). (Cum doamnă să spună aşa ceva? Da ea nu ştie ce sacrificii am făcut? M-am enervat atunci şi i-am zis-o: iubire ah? Aşa cum îţi dădea golanul ăla de George? Du-te la George fă să îţi dea iubire până îţi rupe pizda! -scuza-ţi-mi vocabularul, vă rog. m-a luat valul-)
    *se întreabă uneori de ce nu o putem accepta aşa cum e şi să avem încredere în ea. (Încredere? Am avut încredere în tine şi te-am prins făcându-ţi unghiile cu roşu înainte de ore, când aveai şi ore cu dna dirigintă. La ce să-ţi mai acord încredere?)
    *că are nevoie să interacţioneze cu oameni ca să se dezvolte armonios, de aia se duce la alpinism (unde i se duc toţi banii din slujba aia part-time pe care o are; în casă un ban nu ar da…// Deci eu cred că şi la materia aia Psihologie tot numai prostii îi învaţă. E normal, domnişoară, să îi înveţe la şcoală tâmpeniile astea cu dezvoltarea asta cu armonia şi mai ştiu eu ce dracu (aoleu Doamne iartă-mă!)? Da i-am zis: eu cu tac-tu cum ne-am dezvoltat armonios fără să ne căţărăm pe pereţi?)
    Şi mai are multe astfel de replici, Dumnezeu ştie cine a învăţat-o să vorbească aşa cu mine, eu nu aşa am crescut-o.

    Mă scuzaţi că am scris aşa mult… Ştiţi cum e… Mă simt copleşită şi neputincioasă… Nu mai reacţionează la nimic. Acum încerc să îi arăt că eu sunt doar foarte îngrijorată pentru ea. Că nu dorm nopţile de griji că nu ştiu pe unde umblă. Lumea e plină de golani, domnişoară. Şi ea nu ştie ce e viaţa. Nu ştie să se apere de nimic. Încerc să o fac să înţeleagă, doar oameni suntem şi eu am născut-o, cine îi e mai bună prietenă decât mine? Sper din tot sufletul meu de mamă că o s-o readuc pe drumul cel bun. Că vorba ceea, Dumnezeu e sus şi vede… Praful s-a alege de ea dacă nu o să înţeleagă.

    Vă mulţumesc şi sunt tare fericită că existaţi şi că v-aţi îndreptat atenţia spre acest subiect, atât de important pentru societatea noastră. Că s-a întors dracului (aoleu!) totul cu susul în jos, trebuie să facem ceva!

  10. Octombrie 29, 2009 6:27 pm

    Doamna Andhra,
    Va multumesc pentru relatarea exemplelor dvs. folositoare. Scoala de azi le baga idei proaste copiilor nostri, precum dreptul la fericire, dreptul de a fi ascultati si dreptul de a gandi cu capetele lor.
    Va rog din toata inima sa folositi degraba furtunul acela de masina de spalat, da rezultate remarcabile si nu lasa urme! (in caz ca v-ati teme de eventuale intrebari indiscrete venite de la vecinii care nu stiu sa-si educe copiii). Fiica dvs. va intelege pe aceasta cale ce e bun, fiecare lovitura ii va aminti de ce e drept, caci e pacat ca tineretul sa-si piarda valorile, sa se lase tarati in asemenea pacate diavolesti (pupat pe buze si tinut de mana) de la aceasta varsta.
    Va urez mult noroc in continuarea educatiei fiicei dvs. si sper sa o continuati cat mai mult, caci, nu-i asa, cine stie mai bine decat parintele ce e bine pentru copil, si acesta are drept de viata si de moarte asupra lui. Deci inainte cu Dumnezeu si nu uitati sa mergeti la vot intru cinstirea celor care se preocupa de pastrarea bunelor traditii ale educatiei copiilor, domnii Vadim si altii asemenea dansului.

  11. Andhra permalink
    Octombrie 29, 2009 6:37 pm

    Doamnă Xelmonon (sper că nu am greşit),

    Sunteţi şi dvs o minune. Măcar de la femei ca dvs să primesc sprijin, că bărbatu-miu e vai de curul lui şi el, ne certăm în permanenţă din cauza ăsteia. Mereu îi ia apărarea, îi cumpărăr cărţi de filosofie sau ştiu eu ce şi i-a luat şi nişte cărţi cu poze cu picturi. Pentru că ce să vă spun, mai nou are donşoara fantezii să se facă artistă. I-am zis eu, poate din aia de dansează noaptea la bară. În fine, noroc că tată-său e plecat mai mereu din ţară, că altfel chiar că ajungea de mult o pujlama fii-mea.

    Aşa că duc singură lupta asta. Cam aveţi dreptate, ar trebui să închid ochii şi să o trosnesc sănătos cu furtunul, altă cale pare că nu e. Şi aşa e, să îmi dea Dumnezeu sănătate să fiu alături de ea cât mai mulţi ani că altfel mă cutremur la gândul că ar rămânea de capul ei. Ce ştie ea doamnă? Numai avioane are în cap.

    Tare vă mulţumesc pentru înţelegere. Dac-aţi şti ce bine mă simt acum c-am putut şi eu vorbi cu cineva întreg la minte. Că-n ziua de azi, toţi o iau pe arătură. Democraţia asta… Bine a făcut Tovarăşu doamnă. Of of.

  12. Iunie 15, 2010 9:34 pm

    doamna oanomalia

    am citit cu cea mai sfanta placere randurile dumneavoiastra si va marturisesc ca m-ati convins ca sunt pe calea cea dreapta. din pacate soarta m-a lovit crunt, pana acuma la varsta de 30 de ani si ceva nu am reusits a am copii de vreme ce de fiecare data cand prietena mea era insarcinata facea avort spontan, de-a dracului chiar in timp ce eu, prevazator si preventiv, ii aplicam copkilului metodele de corectie precoce.

    sper sa prindem ziua cand nu va mai exista mucos care sa cracneasca in fata unui parinte fara sa ii fie carpit imediat botu spurcat. daca as fi din nou mic l-as ruga pe tata sa ma bata si cand sunt cuminte numai casa ma invat bine!

  13. Octombrie 21, 2014 11:06 am

Trackbacks

  1. bataia nu e rupta din rai « [i.d.i.o.t.]
  2. Parinti, fiti vigilenti! « my own private coconut island
  3. Cum să jignești cât mai eficient « Oanamaria
  4. Cum să-ți faci poză de buletin | Oanamaria

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: