Skip to content

În iadul acesta

Aprilie 9, 2010

M-au trimis.
Ce-oi fi făcut
În viaţa dinainte?
Am spart bibelouri?
Am stricat jucării?
Am scos cuiva cu piatra
Un dinte?

Poate pentru toate dăţile
Când am încercat să mă prefac,
Pentru când am căutat pe google
Brutal facefuck,
Şi tight pussy fucked by big cock
Nu înţeleg, n-am pace deloc.

Pentru că am tras mâţa de coadă,
Pentru că am băut pân-am căzut
Grămadă?
Pentru că-mi miroseau mâinile a iarbă,
Deşi n-am fost pe câmp?
Pentru că am zâmbetul ăsta
Tâmp?

Sau o fi din ziua aia de joi,
De când am căutat drogurile în gunoi,
Doar lăcomia se ştie că-i păcat,
La fel şi să mănânci căcat.
Ori eu, nu poţi să spui că nu se ştie,
Fac asta de o veşnicie.

Saaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaau,
O fi pentru că ţi-am frânt inima,
Şi ţie, şi ei, şi lui, şi altcuiva.
Şi tipului din lift,
Şi fetei de la farmacie,
Poliţistului ce mă testa pentru
Alcoolemie,
Tipului blond şi trist care stătea la bar,
Părinţilor mei,
Băiatului cu felaţia din autocar,
Gagicii scunde din cafe internet,
Fetiţei cu balonul,
Bărbatului brunet,
Tipului înalt, deştept, cu ochelari,
Băiatului autist, cu ochii mari,
Curvei roşcate căreia i-am luat o prăjitură,
Francezului pe care l-am sărutat atunci pe gură,
Profesorului creţ cu nume ciudat,
Bărbatului pe care l-am scuipat în pat,
Femeii cu mătănii şi ţâţe tari,
Fetiţei pişcate de ţânţari,
Bărbatului care m-a bătut până la sânge,
Englezului care şi-acuma plânge,
Colegei de liceu cu dinţii ascuţiţi,
Prostituatei cu sânii dezgoliţi,
Băieţelului care înălţa un zmeu,
Şi celui pe care l-am muşcat de gât
În troleu,
Iubitului meu, pe care l-am înşelat,
Şi ţie, care mă priveşti cu ură,
Din pat.

Da, sunt destule motive posibile,
Admit,
Dar nu mă puteaţi pedepsi
Mai puţin cumplit?
Trebuie să fie acolo sus cineva
Căruia să-i dau mită,
Sau aşa ceva.
Să îl implor,
Să-i fac pe plac,
Să îi gătesc ceva,
Să mă dezbrac.
Nu m-aş da în lături de la nimic,
Doar ca să sufăr mai puţin
Un pic.

Anunțuri
8 comentarii leave one →
  1. Aprilie 9, 2010 1:34 pm

    vai de reincarnarea ta, oanamarrrio! :))

  2. Aprilie 10, 2010 6:14 am

    Îmi pare rău
    Nu stau în pat…
    Şi râd…
    Ura e departe…

  3. Aprilie 10, 2010 10:01 am

    Deosebita poezie

  4. Aprilie 10, 2010 2:01 pm

    Mi-a placut enorm poezia simpla insa incarcata cu sentiment, poezia asta desi spune altceva mie imi aduce liniste nu stiu de ce, dar acest sentiment de vinovatie te face mai nobila mai frumoasa.

  5. Aprilie 12, 2010 9:13 am

    Vaaai, ce frumos…

    Numa’ ca, sa stii, ca in Iad nici macar sa te plangi nu poti. Ca sa nu mai vorbim de gusturile de pe-acolo !

  6. Noiembrie 10, 2010 5:52 pm

    dar cu multa placere tot recitesc!

  7. Radu permalink
    Septembrie 10, 2012 12:28 am

    Daca dau in clocot sentimentele provocate de poezie, reziduurile sunt ceva intre „omg mai vreau detalii despre ce-ai scris” si „te cam vreau”. Habar n-am cum sa reactionez.

  8. Septembrie 10, 2012 10:10 pm

    Era pentru dom’ Craciun nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: