Skip to content

Triumful blândeții

Iunie 20, 2011

„The devil is the driver in this pointless ride.”

Unul dintre cățelușii nou-născuți de lângă bloc a murit. Era singur în tufiș, avea limba roz-deschis ieșită printre dinți și muștele se plimbau pe el. L-am atins, era încă moale și cald. Am ajuns palidă la ora de pian. Profesorul mi-a băgat mâna între picioare. Pe stradă, toate magazinele și restaurantele aveau sigle de prost gust sau scrise greșit: Bety, Pizza Caprricciosa, Second Hand 4 U, Cool Wey, Jonny. „Dacă așa stau lucrurile, nu știu dacă mai vreau să trăiesc,” m-am gândit. Dar am observat că, de fiecare dată când duceam sticla la gură să beau suc, șoferul de taxi încetinea și conducea foarte prudent, ca să nu vărs vreun strop pe mine. Am crezut că mi se pare, și am băut din nou. De fiecare dată încetinea ușor, fără să spună nimic. Buuun. În cazul ăsta, vreau să mai trăiesc.

Cu tine de mână la semaforul din centru, am văzut pe trotuar un pui de vrabie zdrobit. Ca să-mi alungi tulburarea, mi-ai amintit despre selecția naturală, iar eu ți-am zis, ca un adolescent teribilist, că „selecția naturală e un căcat.”

Pentru că sunt convinsă că cei care sunt selectați „natural” să moară sunt cei mai buni. Cei mai buni, pentru că nu se zbat să trăiască neapărat. Simplul fapt că nu se zbat pe viață și pe moarte să trăiască îi face superiori celorlalți. Toată lumea asta e așa cum e pentru că se bazează pe triumful brutalității. Și la orele de biologie ni se predă despre asta.

Între noi fie vorba, cei mai proști, enervanți și nesimțiți oameni pe care i-am cunoscut sunt fani ai selecției naturale. Dacă încep să vorbească despre ea, nu-i mai poți opri. Se bat cu pumnii în piept ca gorilele, ei și-au câștigat dreptul de a trăi. Habar n-au că TOTUL ar fi mai grozav FĂRĂ ei. Muzica. Filmele. Calitatea apei și a aerului. Traficul. Excursiile. Buletinele de știri.

O lume care are ca regulă triumful blândeții. O pot vizualiza. Și vreau să vă spun că mă unge pe creier ca mierea. Mi se scurge printre sinapse ca uleiul de trandafir.

Cu cât te zbați mai tare să supraviețuiești, să simți cum se scurge viața din tine, boule. Cu cât ești mai isteric să-ți fie bine, să simți cum te ia leșinul, prostule. Cu cât dai mai tare din coate să ajungi primul undeva, să ajungi ultimul, caraghiosule. Să cazi în genunchi, idiotule. Și să te poți ridica abia atunci când dai drumul, blegule. Când îți descleștezi dinții. Când nu-ți mai pasă. Atunci să simți că poți zbura și să nu știi ce se-ntâmplă cu tine, fraiere.

Anunțuri
14 comentarii leave one →
  1. Iunie 20, 2011 7:46 am

    Foarte fain

  2. Valentin Padurean permalink
    Iunie 20, 2011 8:10 am

    Bravo! Felicitari! Si eu gandesc aceleasi lucruri cam de cand am constiinta de sine.. dar nu ai cu cine :( Bine ca macar cineva stie sa se si exprime, desi e doar un strigat in pustiu..

  3. Iunie 20, 2011 6:11 pm

    Iubito. Oana. Maria. Codano.

  4. Iunie 20, 2011 6:44 pm

    Capitalism…
    Nu-i mai lăsați să gândească în locul vostru!
    http://despredemnitate.wordpress.com/2011/06/19/lasati-ma-sa-gandesc-in-locul-vostru/

  5. Iunie 21, 2011 2:47 pm

    Adevarat!

  6. Iunie 27, 2011 11:27 pm

    adevarat a-nviat! :)

  7. Iunie 28, 2011 7:20 am

    ce frumos spus :)

  8. blo permalink
    Iunie 29, 2011 6:19 pm

    triumful blandetii este utopia in care credem atunci cand ovulam, atunci cand ne pasa de lumea in care fara sa ne dam seama, ne dorim sa procreem.
    altfel ne multumim sa-njuram printre dinti si sa ne-ntrebam din cand in cand daca intr-adevar am putea indesa o grenada in pantalonii aluia care ne pune mana pe cur in autobuz.
    nu suntem mai buni ca altii, suntem doar altfel. si lumea are nevoie de noi toti, cred. tocmai ca sa fim noi altfel si ei asa cum sunt, altfel ar fi totul atat de plictisitor, ca ne-am zbura creierii in masa :))

  9. batoru permalink
    Iulie 23, 2011 11:42 am

    Foarte fain spus.

  10. August 9, 2011 5:07 pm

    pai intrasem sa iti spun ca excelent. dar vad ca au facut’o altii asa ca tac. :D

  11. Dragos permalink
    Decembrie 21, 2011 10:43 am

    Scuze, am incercat sa citesc de 3 ori dar nu am reusit sa ma concentrez dupa: „Profesorul mi-a băgat mâna între picioare.” Asta chiar s-a intimplat? Macar l-ai pocnit? Sincer nu pot sa-mi inchipui ceva mai meschin care ar putea distruge ziua/ luna unei femei….

    • prostoevski permalink
      Decembrie 26, 2011 4:35 pm

      hei, dar nu e ceva meschin. e love.

  12. bladesdon'tneedreloading permalink
    Aprilie 17, 2012 5:01 pm

    ya mama…
    should be proud!!!

Trackbacks

  1. whish I could | my own private coconut island

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: