Skip to content

Cum m-am trezit că mi-e dor de Pușcărie

Ianuarie 10, 2014

Mi-am trecut limba peste buza de sus și am simțit că se formase ceva, o bubiță dubioasă chiar în mijloc, mă ustura puțin și mi-am amintit instant că o visasem pe Andreea Pușcărie. Era mai mică decât mine cu vreo 7 ani și avea pe buza de sus o excrescență cărnoasă, era ca și cum avea buza puțin inflamată. O umflăturică fragedă care îți făcea poftă s-o lingi, s-o sugi, cu buză cu tot. Sau cel puțin așa mă gândesc acum, nu știu cum gândeam atunci, că eram și eu oarecum mică, aveam 12-13-14 ani. Mereu am avut prietene mai mici decât mine.

Evident, copiii o porecliseră pe Andreea Pușcărie de când se răsese în cap. Nu știu de ce era nebunia aia cu rasul copiilor în cap, ba de la păduchi, ba să li se îndesească părul, în orice caz, fiecare era la un moment dat ras în cap și jap! porecla. Chelie Butelie, Bec, Pușcărie, n-aveai nicio șansă.

Andreei i-a crescut părul, era blond-șatenă, cu ochi albaștri, avea o moacă super drăgălașă, dar toți îi ziceau Pușcărie și o chinuiau în toate felurile, cum se chinuie copiii între ei. Doar că ea n-avea tată să-i bată. Avea o mamă frumoasă cu care semăna și care era plecată mereu. O bârfeau toți vecinii că umblă cu unul, cu altul, că lasă fetița singură cu cheia de gât. Mie-mi plăcea de maică-sa, deși o vedeam rar. Îmi plăcea că era frumoasă, umbla cu diverși bărbați, era relaxată, mereu îmi zicea ceva mișto când ne întâlneam și nu-i păsa ce vorbesc vecinii despre ea. Poate că era tristă ca dracu’ femeia și cu multe joburi pe cap, avea sentimentul că-și ratase viața și suferea de depresie post-divorț, dar eu așa o vedeam, cam ca pe o prințesă șmecheră. Sau poate că așa era.

Pe Pușcărie o ajutam să-și facă temele și îi dădeam meditații la franceză gratis. Celorlalți copii de la bloc le luam bani, câștigam și eu de buzunar, să-mi iau un tricou, o înghețată. Dar Pușcărie mi-era dragă și era deșteaptă, îmi făcea plăcere să o ajut la franceză. Eram vecine, avea ușa lângă a mea. Mergeam la ea, mâncam ce găseam prin frigider și ne uitam la Cartoon Network la Cow and Chicken.

Uneori o chinuiam și eu, o luam de mâini și de picioare cu alte prietene un pic mai mari decât ea și ziceam c-o dăm la șobolani, la subsol. Nu ne opream imediat ce începea să plângă, o mai lăsam un pic să urle până ne înmuia inima. Plângea clasic, din toată inima, îi tremura buza de jos și i se înnodau lacrimile sub bărbie. Eram cam de căcat, dar n-am fost niciodată numai mișto. În orice caz, când se lua de ea vreun nenorocit de la bloc, pe mine mă striga să ies la balcon să-i zic lu’ ăla câteva. Spumegam de furie când se-ntâmplau din astea. Aruncam de pe geam insulte și injurii, că-ți fac, îți dreg, te omor, las-o în pace. Dar dacă mă duceam jos după el, n-aveam inimă să-i dau decât maxim un șut în cur. 

Și deodată îmi zice Pușcărie că pleacă în Franța, la Paris, se-ndrăgostise mama ei un francez. Au dispărut amândouă și s-au mutat lângă noi unii cu un câine enervant care lătra toată ziua. 

Acum vreo trei-patru ani, când eram acasă, în vizită la ai mei, m-am întâlnit cu Pușcărie. Era super frumoasă, cum mă așteptam că o să fie. Mi-a zis că a făcut școala în Franța și că a luat numai note mari. Mi-a mulțumit că am ajutat-o la franceză când eram mici. Am zâmbit stânjenită, ne-am zis câteva vorbe de-a-mpulea, ne-am luat în brațe.

Vara trecută am găsit o poză cu ea din altă vară de demult. Era soare, eram îmbrăcate nașpa amândouă, ea într-un tricou lălâu, eu cu niște pantaloni scurți tăiați, cu imprimeu de piele de șarpe, ne țineam în brațe. Eu râdeam cu bătătorul de covoare în mână, ea se strâmba la aparatul foto.

M-am gândit la toate astea vreun sfert de oră în fața oglinzii și la final nu mai știam dacă îmi apăruse buba pe buză, în locul unde avea ea umflăturica aia drăguță, și asta îmi adusese aminte de ea sau dacă o visasem și în timpul visului mi-a apărut buba acolo.

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. Klik permalink
    Ianuarie 11, 2014 2:21 pm

    Mishto, Oana!… Foarte mishto… :)

  2. sorin petoanca permalink
    Ianuarie 25, 2014 11:56 am

    injuri frumos, scrii frumos, iti amintesti frumos…dar toate astea le stii, ce gura ma-sii! Asa ca da-i bataie si pune-o de-un roman! As fi primul cumparator!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: